Iluzia academică

A fost o vreme cînd știința era cu, despre și pentru oameni. Sînt convins că undeva la capătul liniei (ca să nu zic al tunelului) ea încă mai este așa. Dar, pe traseu, ea își pierde din vedere scopul, sensul. Și cînd zic știință, nu mă refer doar la științele exacte, ci la toate disciplinele academice, generic. Academia, cum îi zice în engleză.

În zilele noastre academia și practicanții ei, cercetătorii (scholars), au ajuns închiși în turnul lor de fildeș așa cum erau pe vremuri considerați filosofii. S-a petrecut un lucru straniu în lumea noastră, de cînd cu specializarea și ultra-specilizarea științifică: acestea au ajuns tot mai criptice, în timp ce filosofia a ajuns tot mai accesibilă. Filosofii și-au „părăsit” turnul și au ieșit în „cetate”, iar oamenii de știință au lăsat „agora” și s-au închis în lumea lor. S-au închis în sine, ca să nu zic închistat.

Astăzi, dacă pătrunzi cumva în lumea academică, observi următorul fapt: cercetătorii își îndreaptă studiile, atenția, revistele și cărțile spre ei înșiși. Fiecare grupare, grup și grupuleț de cercetători științifici se citește și se preamărește pe sine. Cercuri închise, sfere impenetrabile… Lumea academică vorbește despre oameni ca despre subiectul de studiu, ca finanțatori și ca beneficiari, dar în același timp lumea nu are acces la rezultatele cercetărilor, poate doar cu mici excepții.

Pe de o parte, cărțile destinate publicului, adică scrise într-un limbaj accesibil, sunt exagerat de scumpe: dacă un volum este 50-100 de dolari (unele chiar mai mult), și dacă ne gîndim că se publică sute de volume din fiecare domeniu pe an, nimeni nu-și poate permite să cumpere atîtea cărți, dacă nu e vreun cititor de felul lui Bill (știți voi la cine mă refer).

Pe de altă parte, articolele de specialitate se publică în jurnale academice care, fie costă cititorul care vrea să acceseze articolul, fie îl costă pe autorul care vrea să-l publice open access. Iar costurile acestea sînt cam direct proporționale cu factorul de impact al jurnalului. Oricum, pe scurt, totul e foarte scump. Nu-i de mirare că pentru unii toată această situație a devenit o afacere foarte profitabilă!

Așadar, una este realitatea la nivel declarativ: oamenii sînt beneficiarii rezultatelor, și (de cele mai multe ori și) subiectul, studiilor, iar alta este realitatea faptelor, în care publicul larg de fapt nu are acces la acestea. Este ceea ce eu numesc iluzia academică, sau ca să fie un ism, iluzia academismului.

Un corolar al acestei situații este faptul că lumea își pierde încrederea în știință, ceea ce în anumite cazuri (cum este cel al medicinei) poate avea rezultate dezastruoase. Deși umblă ca o poantă, este adevărat că azi lumea se teme mai mult de vaccin decît de virus…(!!!)

Soluții? Una ar fi: cel puțin online accesul să fie gratuit la toate cărțile și la toate revistele (jurnalele) științifice, în timp ce varianta tipărită poate costa la fel (sau chiar mai) mult. Dacă se dorește cu adevărat ceea ce se tot declară, atunci aceasta poate fi o dovadă și o soluție. Dacă nu, vom continua, fiecare cercetător și comunitate științifică, să trăim în lumea noastră – respectiv să ne tot mințim pe noi înșine. Vom trăi continuu într-o iluzie academică.

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

4 thoughts on “Iluzia academică

  1. He, he… a fost o vreme pee cind toate erau de domeniul realului, ba mai mult, fratele meu a apucat sa cumpere arti din salariile parintilor, pe care era poprita o suma special pentru achizitia de carti…. eu n-am mai prins aceasta mare favoare, dar din ce imi rupeam din banii de dulciuri, 15-20 de lei, mai raminea sa joc teatru pentru inca pe atit pentru a-mi cumpara topate cartile ce mi le doream din librarii… si erau o groaza de edituri, insa pretul era unul modic, de la 5 lei orice carte la Editura Pentru Toti, pina la cca 12-18 lei, editurile cu ceva pretentii… dar romanilor nu le-a convetit si am ajuns azi sa jinduim la o biata carte, fara atitia bani in buzunare pentru a ne cumpara ceea ce statul ar trebui sa subventioneze, nu televiziunile ce mesteca rahat de dimineata pina seara si indobitocesc prostimile cu maimutoii lor de 3 bani….

    Liked by 1 person

  2. Crezi ca mai sint “savanti”? Eu zic ca au murit, cu Carl Sagan s-a dus ultimul om de stiinta serios, sau poate cu Stephen Hawking, in orice caz, pentru mine cei mai multi sint morti, desi inca vii prin spiritul lor nepieritor… in vreme ce cei mai multi dintre cei vii sint morti, ca si cind nici nu s-ar fi nascut, din vreme ce nici macar nu isi permit sa gindeasca cu capetele lor… Si daca or mai fi vreunii, gen Noam Chomsky sau Takis Fotopoulos, sint prea putin accesibili intelegerii noastre, ori prea putin expliciti…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: