Cu adîncă durere în suflet, despre cum a murit azi reciclarea

De mulți, mulți ani, încă cu și mai mulți ani dinainte de a se „adapta” aceasta și în Românica noastră, am fost un fanatic al reciclării. Reciclam tot ce puteam, hîrtie, plastic, sticlă, ulei folosit, becuri arse, baterii descărcate, hainele le donam, etc, în așa fel încît gunoiul care îmi mai rămînea în fiecare săptămînă încăpea într-o pungă de gunoi, maxim două. Cînd locuiam în Elveția, acest lucru era recompensat, pentru că acolo plăteam doar gunoiul menajer nereciclat, cum ar veni, per pungă! În rest, tot așa, reciclam tot. Dar, firește, acolo în fiecare săptămînă veneau mașinile speciale care ridicau, într-o zi plasticul, într-alta hîrtia, marți biodegradabilul, miercuri gunoiul menajer: cam o pungă, pe care o plăteam. După principiul: reciclezi mai mult, plătești mai puțin!

În România, ani la rândul am dus tot ce se putea recicla la punctul de reciclare din parcarea Carrefour. Acesta, nu se știe din ce motiv, la un moment dat s-a desființat. Am suferit mult, dar am aflat apoi cu bucurie că în Săcele, BV, s-au deschis ”Eco Insule”, unde puteai recicla plastic și hîrtie. Nu era totul, dar era măcar ceva. Așa că, de cîte ori se adunau peturile de plastic, le duceam și le reciclam acolo. Restul, pe la supermarketurile care mai au mici insulițe de reciclare. Ani la rîndul, ca un bun și responsabil cetățean.

Pînă acum circa o săptămînă, cînd ambele tomberoane pentru plastic erau pline cu vîrf; și atunci am lăsat sacul cu peturi, frumos ambalat și închis, lîngă. În ideea că în momentul cînd o să binevoiască să ridice tomberoanele, o să ia frumos și sacul cu peturi.

Right? Wrong! Pentru că azi am primit o frumoasă amendă de la Poliția Locală de 2000 de lei! pentru contravenția că „am depozitat gunoiul” lîngă tomberon. Așadar, în loc să recompensăm atitudinea civică, o penalizăm. În loc să golești tomberoanele de două ori pe săptămînă, în loc de o dată, sau mai bine zilnic sau de cîte ori sînt pline – pentru că acesta e un semn bun, că oamenilor le pasă! – le lași pline cu vîrf, ca apoi să-i vînezi la camerele de supraveghere pe cei ce vor să recicleze, dar nu au unde, pentru a-i penaliza! Aici s-a ajuns în această țară, la acest grad de mizerie și puturoșenie…

Așa că cu mîhnire în suflet (da, cacofonia este intenționată) declar reciclarea moartă și îngropată, cel puțin pînă cînd situația din nenorocita noastră țară se va schimba și pînă cînd legislația europeană (care obligă primăriile să pună la dispoziția tuturor cetățenilor serviciile de reciclare la domiciliu) va fi aplicată!

P.S. Pozele sînt făcute azi, ca să evidențiez că nu există nici un indicator sau semn de avertizare, cum ar fi legal, de genul: Este interzisă depozitarea materialelor reciclabile lîngă tomberoane, etc. Cum este cel de lîngă, cu plimbarea cîinilor (o decizie altfel absurdă, dar asta e altă discuție). Așadar, amenda lor este nu doar nesimțită, este și nelegală!

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

19 thoughts on “Cu adîncă durere în suflet, despre cum a murit azi reciclarea

    1. Păi de fapt n-ar fi existat, dacă nu m-aș fi chinuit eu, ca Frankenstein, să o clădesc… Dar, așa-mi trebuie dacă am vrut să fac ceva bun în țara asta!

      Liked by 1 person

      1. Haha, asta mi-a plăcut! 🙂
        Credeam, cred, oricum că am trecut prin toate, dar asta cu facerea de bine nu voiam să o cred nici în ruptul capului. Era așa ca un ultim refugiu…

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: