Azi am dormit mult… Da’ ce-i drept, și ieri. Și dacă socotim și ziua de dinainte, atunci cam în fiecare zi! Dar hei! nu e vina mea că în fiecare dimineață, după un somn lung care durează toată noaptea, pe canapea, mă trezesc rupt de oboseală!
Așa că mai trag un pui de somnic, mic, pe fotoliu, pînă se trezesc copiii, pe care am ajuns să-i accept pe teritoriul meu și să-i consider ca pe niște frați.
Voi, oamenii ăștia sunteți niște ciudați… Unde s-a mai pomenit așa ceva: în timp ce stai pe două labe, cu celelalte două să mă tot mîngîi și alinți… În fine, ca să revin la ideea principală, recunosc că îmi place să dorm. Cînd n-am altceva mai bun de făcut… Dorm în orice poziție. Și așa:
Ba chiar ș-așa!
Dar, ca să nu vă faceți o impresie greșită despre mine, ia uitați-vă cît de drăguț (cum s-ar zice, cute) eram cînd eram mic! Și cum dormeam ca un îngeraș…
Hai că vă pup (adică, știți voi, vă ling) cu drag. Pe curînd!
