puzzle (35)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

nici nu-mi mai amintesc de cînd nu mi-am mai cumpărat o haină nouă este la fel ca şi una veche pentru că orice haină nouă se va învechi de aceea nu are nici un sens să faci cumpărături mai bine ar fi să umblăm goi toţi total ce lovitură am da nu numai industriei ci şi fotomodelelor şi creatorilor lor o prezentare de modă s-ar transforma într-o prezentare de nuduri şi pentru că la fel am fi toţi nu ar mai interesa pe nimeni parcă le văd pe toate pseudozînele lumii moderne plîngîndu-şi de milă la oficiile de şomaj ar mai avea totuşi o şansă să se prostitueze însă în multe ţări stupide prostituţia este interzisă dacă aş fi preşedinte rege priministru împărat cancelar administrator de bloc şi proletar ar fi prima măsură pe care aş lua-o legalizarea iar dacă aş fi neom de afaceri aş investi în primul rînd aici abia apoi în modă dacă ultima ar putea dispărea prima în nici un caz noi toţi la un loc şi fiecare separat sîntem nişte prostituate arestaţi-ne şi arestaţi-vă pe voi înşivă arestatorilor o lume întreagă de arestaţi cu un întreg glob pămîntesc închisoare ceea ce de altfel este chiar realitatea dar asta se ştie aşa că nu o să o mai spun şi eu încă o dată oricum se va uita aşa cum am făcut şi eu nu este într-adevăr o binecuvîntare faptul că neomul a fost prevăzut încă din construcţie cu acest curios mecanism de apărare

uitarea vine şi pleacă pentru că oricît de uituc ai fi nu există să nu uiţi însăşi uitarea la un oarecare moment dat ales de către computer în mod absolut aleatoriu de parcă întîmplătorul este tot una cu absolutul

absolutul este totuna cu întîmplătorul dacă nimic n-ar fi întîmplător atunci n-am putea vorbi de absolut dacă totul este în schimb aşa atunci este clară implicaţia lui ca a unui copil care nu s-a mai jucat de mult prin minţile noastre în clipa în care gîndirea va înceta să şi să se gîndească universul va înceta să existe

ce-ar mai fi de spus la această clipă de sfîrşit de sfîşiere retroactivă reciprocă privesc în jurul meu toate sînt la locul lor nimic nu pare a se fi schimbat şi cu toate acestea simt că nimic nu mai e la fel ca ieri ca acum o secundă nici eu sau mai ales pentru că nici eu aş mai bea o cafea dar renunţ un ceai negru sau poate chiar verde dar trebuie făcut mai bine m-aş întinde pe pat şi aş sta în nemişcare o clipă un secol şi mai bine să treci şi pe la mine să mă despietreşti înainte cam cu o secundă de sfîrşitul vieţii mele pentru a avea timp suficient s-o revizuiesc şi adăugesc pentru următoarea ediţie sau traducere înaintea sfîrşitului lumii care piere odată cu mine îmi pare sincer rău de tine cel nepăsător te-am creat odată cu mine pentru a mă putea uita vei păşi pe tărîmul celălalt în acelaşi timp cu mine cum vrei să o iei înainte să bătătoreşti cărarea ştiu întotdeauna ai fost un deschizător de nedrumuri neumblate neumbrite de roua serilor de iarnă cînd ai fi ascultat şi tu o poveste cu strigoi dar nu avea cine să ţi-o spună toţi dormeau chiar şi moşul a trebuit să ţi-o inventezi singur poate atunci poate niciodată ţi-ai descoperit un fel de talent de a remodela substanţa cenuşie în figuri de ceară ai fost primul care ai deschis un astfel de muzeu mult mai celebru poftiţi intraţi este deschis la intrare închis la ieşire telespectatorii se întrebau cum este totuşi posibil să intre o mie de oameni şi să iasă zero pînă au descoperit secretul erau ei înşişi figuri de ceară la fel de celebre aşa cum eşti şi tu este suficient să apropii flacăra lumînării conştiinţei tale pentru a te topi te-ai amesteca cu ceilalţi într-un imens bol de lut cam cît everestul aşezat cu uşurinţă deasupra vulcanului să zicem etna cu o lingură de micimea semilunii v-aş amesteca stai liniştit nu o să mă opresc nu o să vă las să vă prindeţi sau să vă evaporaţi aş turna amestecul unitar incolor într-un creuzet sferic de aici pînă la soare aş da astfel viaţă celei mai reuşite lumînări capabilă să ardă din interior înspre exterior încă cîteva milioane de ani cînd soarele s-ar stinge aprinzînd-o ai fi şi tu unul dintre miliardele de salvatori ai pămîntului la căldura şi lumina ta se va naşte o nouă specie o nouă fiinţă o voi numi după chipul şi asemănarea sa şi nu după a noastră este mai bine să ne amintim greşelile trecutului pentru a nu mai trebui a le repeta şi da mai departe

înainte de a mă trezi stau cu mintea golită de gînduri îmi mai trece prin celule cîte o melodie pe care nu o pot alunga şi atunci ea profită şi se repetă obsesiv de exemplu astăzi dimineaţă era un refren bisericesc pe care l-am auzit duminică acum mi-a trecut pentru că i-a luat locul un refren laic al lui john denver o să-l pot alunga şi pe acesta numai cu un altul dacă stau să mă gîndesc bine m-am întors în antichitate la argumentul celui de-al doilea neom argument la fel de slab ca şi cel ontologic argumentul ontologic al celui de-al doilea cîntec însă este irefutabil dovadă stă chiar mintea mea pe care o s-o pun după moartea veşnică la dispoziţia cercetătorilor în speranţa că pînă atunci nu o să mai existe cercetători şi de aceea vor trebui reinventaţi astăzi este soare aşa a fost şi ieri este un început bun de octombrie lună cu treizecidezile şi încă una dar niciodată nu voi şti dacă acesta încă una este prima ultima sau oricare dintre poate acesta a fost destinul meu să nu ştiu totul este ca el însuşi să se schimbe pe sine însuşi fără a ţine cont de părerile mele din start preconcepute pentru că au fost concepute cu mult înainte de a mă naşte eu de aceea mai poartă numele şi de prenatale şi există pentru ele în viitor clinici aparate manuale moaşe ştiinţe exacte şi mai puţinexacte teoria şi practica predării lor se învaţă încă de pe acum dinainte de a învăţa să mergi să sugi să respiri

dacă aş mai fi poet ca pe vremea cînd meritam aş scrie o odă cafelei aşa cum altul a scris una închinată privighetoarei dînd naştere numeroaselor controverse critici aprecieri ba că face o eroare între specie şi individ ba că este o intuiţie minunată ba aşa ba nu la mine ar fi mult mai simplu aşa cum sînt toate lucrurile obişnuite pînă nu beau prima gură de cafea nici mintea nu lucrează limpede nici vezica ca să nu mai vorbim de inimă care se bucură cel mai tare am auzit că preaneagra provoacă tahicardie nu creşterea tensiunii ceea ce echivalează cu fugitul pe scări a zece etaje fără să fi mişcat un deget nu e bine pentru că e o păcăleală nu antrenament fizic înseamnă că voi bea inconştient la fel de multă însă de acum înainte conştient de ce face de ce nu

aici o să rămîn pe veci dacă nu o să mă trag vreodată cu apa îmi ziceam pe vremea cînd rămăsesem bătut în cuie dar ce zic din nou eram uşa de la baie şi apa de data aceasta nu mai doream să fiu decît eu însumi cel ce sînt să-i pot răspunde fără frică lui moise să număr împreună cu pitagora numerele sacre sau să le descifrez odată cu cabbaliştii mă enervez foarte rar greu însă puternic pînă la crizare ar spune specialiştii nici eu nu aş vrea să fiu lîngă mine în acele clipe pentru că am tendinţa să mă rănesc de aceea mai bine fug îi mă las singur într-un pustiu un vid fără culoare imateria din care s-a născut vidul neputînd atinge ceva rişti să rămîi întreg poate doar la minte nu asta nu mai depinde nici de tine ci de felul în care jucătorul aranjează piesele cînd o să-mi fac fabrica de inventat jocuri o să-l creez pe cel imaginat odată este un simplu exemplu de logică binară[1] este arborele vieţii al răscrucilor fiecare despărţindu-se în alte două posibilităţi jucătorul trebuie de fiecare dată să aleagă una din ele ca în viaţă de fapt chiar aşa i-ar putea fi numele jocul vieţii continuarea în numărul viitor

am citit undeva că neomul de aceea nu poate vedea unicorni pentru că vede doar ce a fost învăţat aş putea spune că tot de aceea unii văd alţii nu fantome ozeneuri strigoi extratereştri mesaje ascunse în sticle sau în cărţi sufletele celor morţi trecutul ori viitorul descoperirea asta extraordinară cartea cărţilor jocul jocurilor de aceea


[1] vezi figura

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: