puzzle (29)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

plouă e duminică şi plouă asfaltul este atît de umed încît pare alunecos şi probabil chiar este mai cenuşiu decît cerul oamenii o să vină şi astăzi la biserică însoţiţi de umbrele şi speranţe în bunul dumnezeu că o să aibă grijă de ei de familiile lor iar eu sper chiar dacă nu merg la biserică că o să aibă grijă de ţara asta pe care uneori simt că nu a uitat-o alteori complet am udat şi eu florile din bucătărie în timp ce îmi încălzeam cafeaua am fiert şi un ou dar voi mînca mult mai tîrziu ca şi ieri ca şi alaltăieri după ce o să treacă clipa de inspiraţie sau măcar nevoia de a continua acest jurnal al gîndurilor mele cele mai intime aceste memorii ba nu aceste memorii au fost data trecută ale tuturor vieţilor mele posibile şi mai ales imposibile de data aceasta este doar un memoriu de aceea un joc de oricîte piese aşa cum este nu numai viaţa fiecăruia ci şi întreg globul pămîntesc fiecare ţară a reprezentat în istorie o piesă de puzzle şi ca în orice joc care se respectă piesele se pot modifica aici ar trebui să pun un semn de exclamare sau să scriu italic dar nu mai am voie adică ba da am voie pentru că scriu exact aşa cum vreau şi nimeni nu o să-mi poată lua singurul acest drept pe care-l mai am ca scriitor nu-mi dau voie în acest loc este cu totul altceva dar nici aşa nu este corect spus pentru că de fapt îmi dau voie să scriu aşa nu interdicţia este cea care mă mînă-n lupta degetelor cu tastatura ci libertatea singura mea prietenă unica aliată care merită apărată pînă pînă unde în orice caz nu pînă la pierderea ei că atunci ar fi ceva de genul trăiască lupta pentru pace oul poate sta să se răcească liniştit de afară se aude ca în fiecare duminică slujba de la biserica ortodoxă noroc că şi eu sînt chiar dacă nu practicant în sensul că nu merg la biserică dar iată că a venit biserica la mine dacă eram catolic turc arab indian adică pe scurt sau măcar pe lung pe de-a-ntregul de altă religie cum ar fi fost să fiu obligat să ascult în fiecare săptămînă cel puţin o dată pentru că sărbătorile nu le mai socotesc slujba atît de lungă da o să spuneţi biserica e prea mică nu-mi pasă să o lărgească să construiască altele zeci de biserici dacă vor dar să nu mai confundăm spaţiul public cu spaţiul privat dacă-mi scot boxele pe geam acum şi dau volumul la maxim mai tare decît boxele lor şi ascult să zicem nu muzică simfonică că e prea elevată la ora asta dar undergroundul lui bregovic din filmul fostului său prieten care în paranteza minţii fie spus mi se pare unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată o să-mi sară toată creştinătatea aşa zis ortodoxă în cap o să-mi sară slavă domnului că peste drum nu este o moschee aşa că mă mulţumesc cu norocul de a fi ortodox locuind peste drum de o biserică ortodoxă tehnicizată electronizată de fapt nu mă deranjează atît de mult faptul în sine ci ideea care nu e normală este un abuz şi nu se poate face nimic aşa cum nici aseară nu am putut face nimic cînd noii vecini de deasupra care de-abia s-au mutat au făcut găuri prin ziduri cu bormaşina pe la zece seara acoperind sonorul grupului de televizor divertis care drept să spun nu mai e la înălţimea de altă dată sau cel puţin nu într-una ca altădată iar după aceea au făcut chef cu o muzică atît de populară şi atît de tare dată încît nu ne-a rămas altceva de făcut decît să aşteptăm să se termine noroc chiar înainte de miezul nopţii nu o să le spun nimic pentru că şi eu cer de la alţii acelaşi lucru cu deosebirea că cei mai mulţi nu ştiu limitele nu ale libertăţii dar nici măcar ale bunului simţ de aceea micul meu dejun o să mai aştepte mult şi bine pînă termin de scris ce aveam de spus sau măcar pînă mă hotărăsc să mă opresc fiindcă niciodată nu voi putea termina tot ce am de spus chiar dacă uneori mai uit chiar dacă am pauze lacune lipsă de memorie atîta timp cît o să existăm în paralel eu şi lumea mereu în paralel uneori tangenţial dar niciodată pe aceeaşi lungime de undă mi-e teamă doar că am scăpat de nişte vecini de deasupra imposibil de hărmălăioşi vreo cinci persoane cu un repertoriu atît de bogat al înjurăturilor şi blestemelor bineînţeles unii către alţii încît mă şi mir cum de nu s-a prăbuşit blocul acesta care este oricum făcut din beton şi bca şi nu poate îndura atîtea cît poate un om sau în fine un animaldeom şi am dat peste alţii la fel de

am reuşit să termin prima ceaşcă de cafea şi asta îmi dă dreptul să mă ridic de la masa de scris şi să păşesc afară din cameră în hol de aici în bucătărie să-mi reumplu ceaşca cu ce a mai rămas în ibric şi să beau pînă sîngele stagnat de azi dimineaţă în creierul moale şi cenuşiu mult prea moale pentru cît de cenuşiu este să se repună în mişcare să se filtreze prin celule să se ia la trîntă cu sclipirile de licurici sau să se împrietenească cu ele construind cetăţi de gînduri fără noimă aparentă sau dimpotrivă să se coboare trecînd prin toate membrele mai puţin prin picioare care din nou îmi sînt reci ca de gheaţă şi apoi să se întoarcă de unde a plecat de aceea îţi mărturisesc fiindcă acelaşi sînge umblă prin creier prin mîini prin picioare tu gîndeşti de fapt cu toate părţile corpului inclusiv cu penisul despre care întotdeauna se spune altfel nu are minte ei bine nu are dar gîndeşte la fel cum nici limba nu are minte dar gîndeşte piciorul stîng nu dar mîna dreaptă ochiul urechea pieptul buricul mai ales el nu are minte deloc însă gîndeşte ce poate oare el gîndi temă pentru acasă închipuie-ţi că eşti un buric nimic altceva decît un buric concentrează-te pe imaginea asta pînă cînd devii într-adevăr un buric şi nimic altceva după care lasă gîndurile să zburde în voie prin sîngele tău de buric unic mîine încearcă cu altă parte a corpului liber la alegere cel mai interesant o să fie cînd o să ajungi în sfîrşit după multe ezitări peste luni şi ani de antrenament să fii numai şi numai uter pentru că este destul de probabil ca el nu numai să gîndească dar să-şi dorească să rămînă însărcinat ceea ce s-ar chiar putea întîmpla

după ce am citit douăsutedepagini fărăoprire am ieşit pe stradă îmi păream un extraterestru sau nu ceilalţi îmi păreau extratereştri ba nu prima variantă parcă pluteam oricum nu puteam să ţin ochii larg deschişi parcă o minimenghină mi-i strîngea aproape nedureros ştiu doar o senzaţie de inconfort citesc destul de repede dar nu cît aş vrea eu ochii sînt de vină nu se mişcă destul de rapid nu cuprind atîtea cuvinte cîte poate creierul să prelucreze ar trebui să învăţ una dintre metodele acelea de citire prin scanare este totuşi destul de ciudat să-ţi schimbi stilul după ce o viaţă-ntreagă dar asta este toată ideea să te schimbi mai ales după ce o viaţă-ntreagă

de cele mai multe ori mă bucur că sînt povestitor şi nu am nici o calitate de orator în sensul că sînt aşa un vorbitor de prost încît par prost în faţa unui auditoriu format din necunoscuţi de cel puţin două persoane deja mă pierd şi rostesc tot felul de banalităţi nici bancuri nu pot spune ca lumea eu care am cîştigat de un întîi aprilie concursul de bancuri prin chat ei cînd le-am transcris a fost cu totul altceva ar trebui să mă fac actor ca să-mi înving această deficienţă sau măcar moderator talkshowman sau mai bine rămîn la ce ştiu să fac eu cel mai bine întotdeauna mi-am zis nu ştiu dacă m-a învăţat cineva nu-mi amintesc să fi fost educat în acest spirit dacă vrei să ai ceva bine făcut fă-ţi singur cînd am vrut să mă căsătoresc am cumpărat imprimanta canon color şi mi-am făcut invitaţiile cînd am cumpărat apartamentul l-am zugrăvit am vrut mobilier l-am făcut dacă vreau să fiu moderator parcă văd că trebuie să fac propriul post de radio sau televiziune ceea ce este în traducere liberă giast tu maci

am terminat de lăcuit uşa de la intrare cu primul strat de lac după ce acum un an am cumpărat-o iar acum cîteva luni mai exact în iunie am băiţuit-o iată că a sosit şi vremea lăcuirii îmi place tot acest proces de tratare şi înfrumuseţare a lemnului este de brad moale poate prea moale pentru o uşă de intrare dar decît una de fier cum îşi pun mulţi eu nu am valori în casă să le protejez în afara cărţilor mele dar pe cine interesează astăzi cărţile care oricum sînt prea grele la multele mutări dintr-o gazdă-ntr-alta am simţit prea bine greutatea lor covîrşitoare dar şi bucuria de a le aşeza în sfîrşit în biblioteca lor stabilă deocamdată căci nu se ştie cînd şi unde ne vom remuta şi ele odată cu noi poate doar mobila o să rămînă sau poate o să-i dau foc la plecare că e din palmelaminat paradisul goangelor care mai ies din cînd în cînd la lumină printre cărţi îmi sînt simpatice că-s gîndace intelectuale şi de aceea le omor cu plăcerea confratelui probabil că sînt cele mai rezistente creaturi din univers nici raidul cel mult lăudat nu le poate distruge dispar doar pentru o perioadă apoi apar altele şi altele şi noi încercăm să le exterminăm din nou şi ele iarăşi revin ca într-un joc nu foarte haios şi oricum obositor sau măcar plictisitor de-a prinselea iar dacă mai adăugăm şi cei cîţiva şoricei prinşi cu capcana cursei de şoareci aici la etajul cinci viaţa într-un apartament de bloc chiar devine o adevărată aventură oricum acum trebuie să aştept vreo trei ore să se usuce primul strat şi abia apoi să-l dau pe al doilea şi ultimul cu acest prilej lăcuiesc şi scaunul pe care l-am moştenit de la naşu înainte să plece cu naşa în florida asta e pe undeva prin america cea atacată de terorişti şi care e pe punctul de a declanşa un nou război şi pe bună dreptate împotriva terorismului dar tare mi-e teamă că războiul nu se va limita la atît şi cine ştie poate vom asista chiar la distrugerea civilizaţiei aşa cum o ştim distrugere prevăzută nu numai de nostradamus cine mai poate ştii ce a prezis sau nu acest om care rămîne o enigmă greu de descifrat împreună cu versetele sale ci şi de alţii sau măcar de mine poate în curînd poate peste alt mileniu poate niciodată

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

2 thoughts on “puzzle (29)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: