puzzle (22)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

să luăm de exemplu soneria sistemului de forţe obscure inamicul numărul unu doi trei patru cinci şi aşa mai departe pînă la infinit al omului celui adevărat care nu s-a născut încă de aceea pînă atunci este duşmanul meu eu n-am avut decît prieteni în fiecare duşman însă cu sistemul nu m-am putut împăca niciodată am încercat să-l înţeleg nu am putut să-l subminez nu s-a putut drept pentru care am hotărît că singura soluţie este să-l dinamitez cu cuvinte mai reci decît piatra pe care nu a avut nimeni curajul inocent să o ridice atunci nu am aruncat-o nici eu în iluzia fericirii pe care sistemul o creează şi ne-o serveşte proaspătă negociind preţul supravieţuirii cu fiecare dintre noi în parte în comun sau deloc mai ales de cînd sociologii au aflat că nu mai poate nimeni dar absolut nobody sta în calea înfăptuirii libere a dictaturii economice supermarketului global oricîte reacţii în lanţ ar fi în america de acolo pleacă totul şi acolo se întorc toate relele ele n-au nevoie de paşaport spre nici o direcţie le-am mărturisit ignoranţilor că degeaba sparg vitrinele în seattle ciuma nu poate fi oprită pînă nu distruge totul în cale aşa cum ne-a spus şi camus din senin porneşte în pămînt ne întoarcem seminţe ale trecutului propriu unui viitor nebulos

atunci am hotărît să nu mă mai repet ci doar să repet la nesfîrşit aceleaşi douăzecişiceva de literele alfabetului greşit interpretate combinaţii ale minţii cărămizii la îndemîna oricărui fapt de viaţă dar mai ales întotdeauna mai ales de moarte după cum am mai spus fără să mă repet singura care nu m-a trădat niciodată pe nimeni din mine şi să devin magician într-o lume secularizată dornică de miraculosul cotidian şi am înţeles în sfîrşit

cuvintele care îmi curg ca o plîngere pe umerii mici ai spiritului deocheat de o babă cu sprîncenele unite deasupra frunţii mult prea late aş putea spune ireal dacă aş putea înainte determina ce e real şi mai ales cît din ce e real e virtual şi reciproc mereu mă loveam de reciprocitate încă din grădiniţă cînd eu săpam o groapă în pămînt acesta o primea cu braţele deschise cînd mă primea o iubită înăuntrul braţelor deschise ale picioarelor eu plecam în fugă uitîndu-mi mereu umbra care întotdeauna zăbovea avea alte preferinţe şi trebuia de fiecare dată să mă întorc şi să nu o mai găsesc citisem eu în poveşti că dacă nu ai umbră eşti pierdut este ca şi cum ai fi politician ai putea minţi poporul în faţă fără să clipeşti ciugulind dintr-o jumătate de icră neagră muşcînd din sînul unui măr de carieră înfulecînd creier pane pe bigudiuri sau fals biznismen conducînd volanul unei nenorocite luxoase maşini alcătuită din tablă îndoită cîteva maţe de plastic într-un rezervor de benzină cu cît mai mult plumb pentru rinichi că testiculele şoriceilor folosiţi pe post de cobai se uscaseră de mult şi martor mi-e camera de comerţ a lumii că am încercat să înfiinţez şi eu o fundaţie culturală dar nu s-a putut că nu aveam de gînd să aduc maşini străine ci să fac cultură şi atunci cine e destul de hain la nepăsare încît să o sponsorizeze am încercat să fac o firmă de produs jucării inteligente pentru copii care vor să fie şi ei la fel chiar mai ales dacă au părinţii retrogradaţi în divizia fotbalului celei de-a cincea roată de la căruţa trenului marfar marea neagră vîrful moldoveanu

am încercat cu teatrul dar stagiunea anului domnului se încheiase nimeni nu mai credea în spectacol în afara celor cîtorva milioane de nostalgici comunişti care văzîndu-se excluşi din partidul în care intraseră de bunăvoia obligaţiilor desfiinţat complet pentru totdeauna adică cel puţin încă cîţiva ani ilegalişti convinşi de rolul preşedintelui într-o republică de carton ca să nu zic căcat că nu mai este un cuvînt la modă iar ce nu mai e nu se mai poartă cuvintele le porţi ca hainele cînd se învechesc le peteceşti sau le dai săracilor eu designerul cuvintelor jur că nu o să le mai petecesc niciodată după ce termin această frază fără capete astăzi va fi ultima respectiv prima oară şi atunci am trecut la film dar fiindcă nu sînt altceva decît un scriitor n-am putut crea altceva decît scriituri iar omul postnostalgic nu mai vrea decît acţiune şi probabil sex planetă de voyeuri fără binoclu cea mai mare nepăsare irespectuoasă faţă de fraţii noştri de sînge din univers este să-l populăm nemaiîncăpîndu-ne unii pe alţii pe pămînt este singura modalitate de a propaga ca o molimă răul din noi şi de-al împrăştia în întreg universul mutant normal că scenariul meu de film nu a fost apreciat decît de cei cîţiva puţini aleşi prieteni ai mei părerea lor aşa cum este şi normal într-o societate democratică cum nu este a noastră a contat pentru mine întotdeauna numai pentru mine însă dacă stau să mă gîndesc pe mine însumi ăsta e cel mai important lucru cu mine începe cu mine se sfîrşeşte universul fireşte al meu fiindcă nu avea acţiune ci doar o instabilitate a mişcării o pendulare între căutare şi vis nici sex doar cîteva nuduri împietrite în imaginile descrise de aparatul posibil de filmat ca în picturi celebre ale unor pictori necunoscuţi nu era nici de teatru nici de film ba şi de film şi de teatru o altă scriitură inventată de mintea care creează viitorul pe măsură ce-l scrie aşa că lucrătorii poştei mi-au spus că lumea nu mai are nevoie de nici un metafizician ratat şi l-au aruncat în focul gunoiului stradal al minţii juriului unui concurs cît se poate de corect de aceea sortit eşecului eşuării imparţialităţii obiective vorbă doar în urechile surde ale celor care mai cred în falsul intelectual împleticit

pauză de cafea

după două trei minute

este a treia cafea pe dimineaţa aceasta şi ce e mai neplăcut e că e din ce în ce mai rece cu cît scade numărul paginilor nescrise prima am băut-o după nu mai ştiu cîtă vreme la croco la una dintre mesele de afară era rece în curs de încălzire destul de plăcut să sufli pe gură şi să-ţi mai vezi aburii creierului încă ieşind la lumină mică tare fără zahăr fierbinte aşteptînd să se facă ora nouă ca să pot da un telefon important pentru alţii întotdeauna ce e important e pentru alţii n-ai observat încă a doua imediat ce am ajuns acasă încă nu se răcise şi am împărţit ibricul mare în două jumătăţi inegale cum este şi normal urmînd exemplul pe dos al declaraţiei drepturilor omului sau ale constituţiei româniei toţi cetăţenii sînt egali din punctul de vedere al justiţiei dar aceasta fiind oarbă uneori deseori face şi erori de calcul probabilistic şi astfel unii cetăţeni sînt mai egali decît alţii unii chiar în comparaţie cu propriul sine şi mai egal decît tot este statul cu instituţiile oamenilor săi a treia o beau acum este deja rece dar îmi place şi aşa se încălzeşte odată cu înaintarea înspre stomacul ciuruit de nelinişti ulcer al dorinţei de libertate a cuvîntului prost exprimat cancer prostatic al prostiilor debitate la fiecare pas de fiecare păşitor ce se perindă prin coridoarele ascunse ale puterilor lumii împotriva cărora ai mîinile legate aşa cum ai şi ochii acum înţeleg de ce nu poţi citi aceste rînduri deşirate

din momentul în care datoriile îmi cresc începe să crească şi tensiunea laturii nordice a turnului pissan miracol al necăderii simbol al luptei cu morile de vînt ale gravitaţiei cît timp e în picioare sînt şi eu cînd va cădea mă voi prăbuşi şi eu sub el o secundă mai tîrziu şi cine va mai fi în stare să ia hotărîrea eroică de a umple golul lăsat în pămînt odată cu adîncirea sa vidul din aerul rarefiat de miliarde de turişti număr care a scăzut de cînd s-a interzis intrarea în turn şi mai mult apropierea de el gardul nemilos s-a ţesut peste noapte ca o pînză de păianjen alt simbol al altei realităţi nu mai puţin reale sistemul aşa numit democraticocapitalist al lumii de pe primul loc tranzitoriuspredemocraticocapitalism al lumii de pe locul doi al luptei pentru subzistenţă a restului lumii codaşă în concursul interplanetar ţara mea cuibuşor pentru nebuniile altora înconjurînd într-un cerc cu o rază mai mare cu cîţiva zeci de metri raza soarelui turnului înclinat dar neînvins uneori sabia chiar nu taie capul ce se pleacă mai ales cînd toţi specialiştii lumii au făcut şi ei un fel de cerc numit roată în jurul problemei cum să-l salvăm de la prăbuşire ei bine poate el chiar nu vrea să cadă de ce ţine-ţi cu tot dinadinsul să-l dărîmaţi cu supapele de aerisire ale îndreptarului turisticocultural al mileniului trei celui abia început imediat pe terminate într-o clipită din ochiul oceanului primordial pe care doarme treaz marele zeu visnu pentru că aşa cum ne spun miturile indienilor din india omul nici nu poate fi luat în calcul atît de nesemnificativă insignifiantă trecătoare îi este viaţa de care el se leagă orbit de iluzii şi reclame încît crede că este nepieritor dar nici măcar viaţa unui indra nu importă chiar dacă ţine şaptezecişiunudeeoni nici măcar un brahma un ciclu cosmic durează doisprezecemiideanidivini anul divin care are treisuteşaizecideaniumani în total avem patrumilioanetreisutedouăzecidemiideaniumani kalpa se numeşte omiedecicluricosmice şi nu este altceva decît o zi şi altă kalpa o noapte din viaţa lui brahma care trăieşte o sută de astfel de ani de-ai lui adică miidemiliardedeaniumani te las pe tine să faci calculele şi asta nu e nimic pentru că unui brahma îi urmează altul ei fiind la rîndul lor muritori unde eşti tu omule necititorul meu în tot acest vîrtej de cifre care nu numai că nu interesează pe nimeni dar nu contează pentru că universurile fiecare cu brahma lui se petrec cu iuţeala cu care eu scriu iar tu sari peste rînduri

aseară am văzut un film american neaşteptat de prost ţînînd cont că erau doi actori relativ buni cei drept mai tineri aici însă asta nu-l justifică aşa cum tinereţea nu justifică prostia cum greşit se crede după cum nici bătrîneţea nu justifică înţelepciunea după cum greşit se crede din care am hotărît să reţin doar două lucruri care păreau interesante este intrigant cum un film prost poate avea două idei geniale prin simplul fapt că dau seama de întreagă viaţa omului citez din memorie pînă nu uit cum aş putea uita primul cadavrul ambulant condamnatul la moarte dus pe ultimul său drum din celulă înspre camera de execuţie gardienii însoţitori strigă cadavru ambulant iar toţi ceilalţi gardieni îşi încarcă puştile şi stau la pîndă pentru că viitorul mort poate sări la gîtul lor sfîşiindu-l iar ei nu pot face altceva decît să-l împuşte dar lui nu-i pasă el este mort numai că nu încă ci peste cîteva minute de ce i-ar mai păsa m-am gîndit poate de aceea omul criminal uneori autocenzurat prin definiţie uită că e muritor că sîntem morţi dar nu încă pentru a nu sări unii la gîtul altora al doilea în noi nu este altceva decît un imens gol care nu poate fi umplut doar cu iluzia că este umplut poate de aceea omul uită pentru că nu poate suporta ameţeala golului din el de aici rezultînd toate nevrozele asteniile bolile în general acţiunea munca familia eu însă sînt un apărător al distrugerii tuturor minciunilor omule ai dreptul să ştii adevărul nu-mi pasă că o să te strivească eşti un cadavru ambulant purtîndu-ţi pe ultimul drum de la naştere la groapă golul imposibil de umplut din suflet din tine

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

4 thoughts on “puzzle (22)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: