puzzle (21)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

astfel atunci am hotărît să mă autoexilez în mine însumi unde nimeni nu o să mă caute la un joc de-a v-aţi ascunselea ar fi ascunzătoarea perfectă păcat că n-am ştiut-o la vîrsta căutării ascunzătorilor perfecte ar fi fost bună nu numai în joc mai ales cînd ne căuta administratorul domeniului popii saşilor sau cum i s-o zice săream gardul şi furam mere din preaîncărcaţii pomi fructimeri era păcat să le lăsăm să cadă şi să se strice nu să le furăm de altfel furat nici nu are dreptate aici ceea ce făceam noi îngerii după noi demonii după ei era curăţare nu murdărire însă cine să ne creadă mai ales că n-ar fi stat nimeni să ne asculte aşa că singura soluţie era să ne ascundem sau să fugim mai repede decît el care era deja bătrîn şi cu ochelari ne era antipatic cînd ne înjura şi ne ameninţa că dacă ne prinde nu ne prindea niciodată că aveam fugă şi inimă de iepure speriat în rest ne era simpatic cînd nu ne simţea că iarăşi sîntem în pomi era cît pe ce să-mi rup piciorul sărind de pe a doua creangă în loc să sar de pe prima cea mai de jos cine ar mai fi avut timp să coboare o creangă apoi să sară este ca în alegerile din viaţă uneori nu o iei pe calea cea bună nu numai pentru că ştii că nu e bună dar pentru că vrei întotdeauna deciziile sînt conştiente chiar atunci cînd le iei instantaneu fără raţionare inconştient iar dacă nu stai să cauţi creanga cea mai de jos de pe care ai putea sări fără prea mare primejdie este posibil dar ce spun chiar foarte posibil să-ţi rupi piciorul  ştii ce înseamnă mers la doctori ghips timp pierdut stat în pat mers în cîrje de girafă fără să mai pomenesc de durere mai ales dacă trebuie îndreptat osul minţii care doare cel mai tare niciodată o îndreptare nu se va putea face fără durere fie că e vorba de sîrme fie de drugii înfieraţi ai sufletelor noastre atît de strîmbate de cine altcineva decît de noi înşine

niciodată nu am înţeles strigătul îngerilor descifrarea era ocultată într-o hermeneutică pe dos îngropată singurul om care ar fi putut înţelege a fost ucis într-un mod ruşinos nu pentru victimă ci pentru călău orice ucigaş care se respectă îşi priveşte victima în faţă nu trage de sus în timp ce într-o toaletă universitară din chicago ceea ce demonstrează că asasinul nu putea fi decît român care sînt cei mai laşi asasini din cîţi m-au asasinat cu fiecare victimă dar în special cu urmaşul mai demn decît însuşi profesorul am stat mult şi am sîngerat în tăcere urlînd la aflarea veştii citisem nu cu multă vreme înainte ultimul interviu dat nu întîmplător unei reviste româneşti cu nume încifrat într-un doi dublu spunînd pe faţă adevăruri pe care alţii nu îndrăzneau nici să le intuiască nu să le gîndească dacă aş putea o clipă intra în mintea celui care a apăsat sec pe trăgaci aş scrie o declaraţie mînjită de ordinul celor care mi-au ordonat trage şi mi-aş salva nu sufletul măcar liniştea dinaintea plecării pentru că întotdeauna cel ce ordonă este mai vinovat decît cel ce execută şi oricum există alte instanţe care o să mă judece chiar dacă sau mai ales pentru că nu cred în ele apoi aş ieşi din creierul lui şi aş zbura din nou în afara timpului şi spaţiului întîlnindu-mă acolo cu mintea încă însîngerată a lui şi i-aş spune vestea cea bună ioan petru culianu nu trebuie să mai sîngerezi nefericitul pion din mîna laşilor din spatele cortinei de fier înroşit în focul iadului pe care l-au creat s-a mărturisit i-aş spune sîngelui să se oprească de acum înainte nici de paşti nu se vor mai jertfi miei ci doar lupi iar omul nu va mai mînca nicicînd carne de om ci doar flori de nu mă uita

de la fereastra mea îmi place să privesc mai ales în zilele cînd e cald sau mai ales cînd plouă trecerea maşinilor pe o stradă aglomerată a clujului fabricii unde m-a pus dracul clasei muncitoare să-mi iau apartament într-un continuu zgomot nu numai zumzet ci mai mult cascadă de zumzete hohotite cu care urechile s-au obişnuit dar creierul niciodată să le privesc cum trec accelerînd sau frînînd cum intră de pe străduţa din faţă stînd la rîndul care întîrzie uneori enervant de mult încît încep să se claxoneze să se evite să îndrăznească dar mai ales îmi place să văd cum oamenii îşi riscă zi de zi viaţa traversînd prin mijlocul lor într-un continuu slalom uneori ajungînd pînă la mijlocul străzii şi oprindu-se lăsînd maşinile de pe celălalt sens să treacă într-un vîrtej prinşi prizonieri între cele două benzi cu sensuri diferite însă fără nici un sens doar o nebunie de viteze de maşini de toate tipurile pentru ca într-un tîrziu să reuşească să se strecoare cumva pînă pe partea cealaltă întregi şi mă bucur şi eu alături de ei învăţînd şi eu că strada se poate traversa doar în fugă printre maşini doar cu o pauză la mijloc apoi iarăşi în fugă nu pe trecerea absurdă de pietoni unde poţi fi călcat în picioarele roţilor nepăsătoare

dar ca să încep cu altceva decît cu începutul mijlocului trebuie să-ţi mărturisesc exact acum la această pagină fără număr fără posibilitate de număr că am fost o dată poet atunci cînd am servit dimineaţa la amiază seara poezie în suc propriu mi-am umplut paharul mîntuirii cu poezie l-am băut pe tot cu trei înghiţituri în timp ce preoţii suspinau miresele dănţuiau goale în ţintirimul prin care orb loveam crucile de lemn putred din gura activiştilor de partid ajunşi mari importanţi bogaţi necinstiţi oameni în stat probabil cei mai în lumea lor a gunoierilor nu ai cum să te ascunzi în containere tocmai acolo nu o să te caute o să te negăsească curînd poezia o să fie cenzurată de cuvintele care rimează la coadă dar mai ales la început o să rămînă doar miezul esenţei însă ce poate fi mai important dacă nu vorbeşti repede este nevoie să taci mai bine să fugi de propria umbră nevolnică alungită într-un colţ al cercului în care te învîrţi fără ieşire din banda lui moebus am fost poet recunosc fără ruşine poezia este singura inspirată din zei şi abia apoi gîndită scriam întotdeauna două poezii deodată am luat chiar şi un premiu neonorat adică un pseudopremiu dar cine a mai stat să se uite la premii cînd întreaga lume fumega înspumat de teama sfîrşitului ei irecuperabil problema dintotdeauna a sfîrşitului a fost că nu ştii niciodată cînd vine iar după ce a trecut nu mai ai cum să realizezi că tocmai a ciocănit la uşă şi că a intrat încă înainte de a deschide înainte chiar de a auzi ciocănitura soneriei

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: