puzzle (20)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

apoi am putut sta relaxat complet aproape adormit dacă priveşti din exterior un contemplativ de parcă l-ai putea privi din interior pare că doarme fiind mai conştient decît oricînd la tot ce se întîmplă nu numai în jur ci peste tot în univers el este universul în acele clipe întotdeauna prea scurte mereu în schimbare nu dormeam ci doar aţipeam în idei care erau ale mele întrutotul de data aceasta poate singura dată cînd ştiam că eu le-am dat viaţă şi le-am lansat în lumea ideilor astfel încît şi platon să aibă acces la ele dacă mai vrea şi nu este prea ocupat cu descoperirea esenţei frumosului dincolo de trupul despuiat de toate prejudecăţile hainelor ale tînărului socrate discipolul său şi mai ales al lui aristotel cel bătrîn pe care îl cunoscusem din vedere mi-l prezentase la un tîrg internaţional de carte bunul meu prieten era preocupat în a-şi găsi manuscrisele pierdute şi mai ales cele arse de roza lui eco şi numele său i-am spus că nimic din tot ce a fost scris nu contează ci numai ce a fost gîndit omenirea este suma totală ridicată la cerculpătrat a gîndurilor ideilor minţilor noastre nu m-a ascultat nici atunci cum nu a făcut-o niciodată poate pentru că nu ştia engleza ci doar greaca sa cea veche limbi moarte sortite uitării în timp la care meditasem atunci în împietrirea mea şi am concluzionat dacă pot spune aşa că nu există nici trecut nici viitor ci doar prezent sau nu există prezent ci doar trecut şi viitor ambele variante sînt adevărate fără să fie paradoxal astfel mintea are nu numai dreptul ci şi obligaţia să gîndească o ipoteză şi contrara ei simultan deoarece mintea nu este nici unidimensională cum este lumea în care trăim nici bi cum este continuumul spaţiutimp greşit considerat cvadridimensional nici tri cum este spaţiul la rîndul lui ci într-adevăr cvadridimensională

lumea noastră este unidimensională pentru că are cum este şi normal o singură dimensiune spaţiul sau este bidimensională pentru că are cum este şi normal două dimensiuni spaţiul şi timpul dar în nici un caz nu este tridimensională cum ai crezut pînă acum după ce toţi începînd cu educatoarea grădiniţei pînă la profesorii universitari din facultate te-au minţit involuntar paralogismele lor născîndu-se din ignoranţa lor pentru că homo homini lupus să nu uităm mai ales să nu uităm aşa cum o facem în fiece clipă acest fapt atît de real încît ar putea foarte bine fi şi virtual deci internetizat la nesfîrşit nesfîrşitul nu poate exista decît dacă ar exista sfîrşitul care nu este dacă este nu poate fi cunoscut dacă poate fi cunoscut nu poate fi comunicat aşa stau lucrurile orice ar spune aporiile lui zenon sau poliţistul din colţ care fluieră de şi de asemenea ca un nebun la maşini care n-au cum să-l audă fiindcă încă nu s-a inventat aparatul auditiv pentru maşină deşi ar cam fi vremea atunci omul ar putea în sfîrşit comunica deci auzi nici într-un caz tridimensional cum ai crezut ci doar uni sau maxim bi oricum ai lua-o faptele spaţiului nu se pot petrece decît în timp dar dacă timpul nu există decît ca prezent nu putem ştii nimic iar dacă nu este decît trecut şi viitor deoarece fiecare clipă pe care încercăm să o identificăm este deja trecut iar următoarea este încă viitor iarăşi nu putem ştii nimic omul este prin definiţie un animal condamnat la neştiinţă

la uitare mai ales ceea ce nici nu se poate considera rău din prima poate nici din a doua ci doar din a treia şi ca să fim şi mai siguri cu siguranţă din a patra aşa fiind mintea noastră este absurd să ne flagelăm corpul cu mîndria prostească de a crede că poate domina biet obiect unidimensional petrecîndu-se din viaţă într-o lume bidimensională şi ţine prizonieră la nesfîrşit mintea cea quadri care nu răspunde în lumea de cel de-al patrulea rang decît în faţa celei de-a patra instanţe cea împătrită oricît am încerca să extragem rădăcina pătrată nu e destul cea cubică nu e suficientă iar cea cvadruplă nu am studiat-o încă aşa cum am nestudiat matematicile superioare sau teoria relativităţii

îmi privesc ceasul seic mă bucur că are secundar şi că l-am luat din america deşi puteam să-l iau de oriunde fiind comandat prin internet dar acolo a fost mai bine că dolarii sînt mai ecologici decît leii tot mai mult tot mai sintetici dacă erau din mătase sutălasută poate ajungeau şi ei să coste unul cîteva mii de miliarde de miriapode de dolari dar aşa nu întotdeauna după cum spuneam nu secundarul îmi arată cum trec secundele dacă nu mi-ar arăta n-ar trece îmi arată data zilei de nouă în care s-ar putea spune că mă aflu astăzi dacă nu mi-ar arăta-o nu m-aş afla tu cel care mă priveşti dincolo de cotorul cărţii în ce zi crezi că eşti ar fi fost mai bine să nu-l comand să nu-l privesc nimic nu l-ar fi putut opri nici scosul bateriei care-i învîrte astăzi mecanismul pe care mai ieri îl învîrtea un arc fin drumul spre dezamăgire n-ar putea fi oprit chiar dacă am opri toate ceasurile din lume mai ales pe cel atomic sper să nu fie un nou cernobîl pentru că iarăşi o să primească copiii care eram atunci în şcoala generală pastiluţe mici şi albe cu o oarecare literă înscrisă pe ele copiii hiroşimei nu au putut fi salvaţi de oricîte pastiluţe ar fi primit nici ceilalţi nici asasinii lor pentru că dacă omul n-ar fi lup ci om aş fi putut sta măcar o dată o singură dată de vorbă cu el şi ai fi înţeles toate aceste cuvinte pe care le tot aştern în faţa ta nu şi-ar mai fi avut rostul iar eu n-ar mai fi trebuit să-mi ucid neuronii pentru a le inventa sau inventaria iar ceasul meu de mînă care oricum îmi place chiar dacă l-am lovit de un perete de ciment al barajului hoover dam şi i-am crăpat sticla în oraşul meu din ţara mea nu există reprezentanţă pentru a o schimba deşi mai are încă vreo patru ani garanţie pe care nu mi-a putut-o garanta nimeni imediat ce am părăsit ţara aceea îndepărtată atît de îndepărtată că şi numelui ei îi trebuie ani lumină pînă să ajungă pe pagină apropiindu-se tot mai mult de o europă care cu fiecare secundă de legături de vasalitate cu ea taie cîte o legătură cu estul în care se pare că ne-am afla noi deşi la o scară să zicem nu cosmică ci mentală estul ar putea fi foarte bine vest sau nord mai puţin sud niciodată sud nu mă întrebaţi de ce este doar o chichiţă a sistemului împotriva căruia lupt degeaba şi atunci america de nord ar putea fi ca într-un tablou geografic al lui picasso în nordul africii din vestul europei de est care ar fi la rîndul ei în vestul europei de vest aflată în estul asiei de orice punct cardinal iar america de sud şi australia ar putea face parte din aceeaşi regiune să-i zicem dosul lumii sau coşul zilnic de gunoi al hornarilor punţilor peste veac însă europa a ales să fie tot mai mult slugă la un stăpîn căruia ca orice proprietar de sclavi nu-i pasă deloc de ea mai ales de cînd a început el însuşi să se adîncească în propria criză creată de dorinţa hegemonică ce a mînat-o în lupta pentru o globalizare care a rupt frîiele şi şi-a făcut ca în orice film sefe propria ordine care nu mai ascultă de nici o lege degeaba fugiţi pentru că n-aveţi unde pîrjolul s-a terminat înainte măcar să vedeţi că a început în voi înşivă şi unde te-ai putea ascunde de tine însuţi dacă nu în moarte dar asta ar însemna dispariţia completă nu ascunderea evidentă doar o altă minciună aruncată pe obrazul creierelor preaodihnite de publicitatea de la televizor adevăr îi spun europei dacă nu-şi va reîndrepta privirea strîmbată de orbul găinilor americane spre ceea ce într-o convenţie pe care eu n-am semnat-o niciodată nici în trecut nici în viitor se numeşte est va pieri şi nici o pasăre phoenix nu o va mai scoate din propria cenuşă pentru că nu va fi cenuşă ci căcat iar dacă eşti în căcat nimeni nu-ţi mai întinde mîna[1]

e drept că dacă în film pînă la urmă l-au scos din căcat ba chiar l-au şi spălat în cazul europei nu o să poată fi posibil aşa ceva pentru că nu e ca acolo film glumă cu happyend


[1] vezi în acest sens excelentul film despre biografia europei pisica albă pisica neagră sau invers a lui emir kusturica

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: