puzzle (19)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

anul douămii mi-a adus anul douămiiunu şi un apartament mult visata locuinţă a mea pentru care să nu mai plătesc chirie ceea ce nu însemna nimic altceva decît lipsa banilor ca şi acum ca şi oricînd nu o să mai vorbesc şi eu despre această criză majoră la majoritatea populaţiilor oamenii se aşteaptă de la un scriitor să fie deasupra acestor probleme să trăiască sus pe creste doar cu spuma norilor nu cu pîine să nu doarmă niciodată cu capul pe pernă ci să vegheze măcar la bunul mers cel puţin al lumii să nu fie ca toţi ceilalţi ci altfel mereu altfel ei bine sînt altfel dar în alt sens eu nu sînt scriitor sînt doar lupul singuratic care urlă împreună cu toţi mieii pămîntului la dreptul său de a fi de a respira de a mînca de a ucide sau de a fi miel la libertatea de a striga acest drept şi orice altul sau pur şi simplu de a striga în mine însumi acolo unde nu mă aude nimeni poate aşa o să mă fac auzit

a trebuit să mă opresc o clipă locului din cauza durerii insuportabile de cap insuportabil în mine pare că se dă o luptă intensă pe cînd eu tot ce-mi doresc este să-mi găsesc pacea liniştea armonia interioară de aceea îmi şi apar coşuri pe frunte la aproape douăzecişioptdeani cel puţin de cînd m-am căsătorit sau dinainte de cînd m-am logodit sau dinainte de cînd am avut prima iubită nu mai pot fi defel atribuite ca în adolescenţă lipsei şi căutării sexuale ci luptei acesteia care fierbe în măruntaiele mele zbaterii aripilor spiritului meu închistat într-un corp prea mic dar nu într-un sistem într-o idee sau într-o politică nesemnificativ neputincios pentru cît ar dori sufletul acesta zburdalnic durerea unui cap ca oricare altul însă cu o minte diferită de a oricui altcineva nu mai trece nu o să iau nici o aspirină nici alt medicament poate doar un pahar de vin amestecat cu fiere fiartă pentru a face mai dulci chinurile facerii ideilor dar soţia m-a părăsit la bucătărie sînt singur în toată camera aceasta străină în care dorm în fiecare noapte după miez fără insomnii pe acestea le am doar înspre dimineaţă de pe la şase pînă pe la opt cînd mă hotărăsc să adorm din nou pînă după zece şi asta nu va mai fi posibil mult timp pentru că trebuie să-mi găsesc o împuţită de slujbă care să-mi mănînce timpul şi nervii pentru un salariu de mizerie care să-mi asigure mizeria zilnică dar asta nu va dura mult ci numai pînă voi deveni celebru şi bogat adică mai mult ca sigur după moarte

doar biserica de peste drum reuşeşte să mă mai trezească din întreruperea gîndurilor în fiecare dimineaţă trăgîndu-şi clopotele iar duminica turuind şi slujba dată la maxim în difuzoarele boxelor scoase în stradă să audă tot boborul îndeosebi cel care nu vrea dar mai ales cel adunat în faţa bisericuţei într-o impresionantă îngrămădire mai ales de anumite sărbători cum au fost astăzi floriile am rămas mai mut ca de obicei privind de pe geam mulţimea densă ce înconjura biserica şi pe cele cîteva maşini parcate umplînd tot trotuarul pe o distanţă de cîţiva metri mai mult de zece am făcut şi o poză după ce o developez o să ţi-o arăt şi ţie neprivitorule întotdeauna am fost uimit niciodată mirat de înmărmurirea lor a celor care stau şi se roagă în faţa bisericii demonstrîndu-mi încă o dată că strada este şi ea mai ales ea templul divinităţii ascunse nu sînt convins că oamenii mai cunosc credinţa cea adevărată ci doar disperarea valorile fiind amestecate într-un ne-tot haotic dar nu anarhic credinţa durează atît cît ţine preotul slujba sau cît durează posibilele necazuri mai mult ca probabile omul întotdeauna s-a îndepărtat de dumnezeu cînd toate au mers perfect de la sănătate trecînd prin bani pînă la familie iar acum cînd dumnezeu s-a îndepărtat de om îl caută în orice biserică în toate întîmplările cu mai mult sau fără rost mai ales cele fără sensul cînd lipseşte determină mintea să caute cauze de pe alte tărîmuri fericiţi cei săraci cu duhul căci ei îşi vor explica mizeria zilnică prin voia respectiv pedeapsa domnului nefericiţi cei nesăraci căci ei nu-şi vor înţelege altfel bogăţia şi e normal să se înşele şi să ajungă să facă acte caritabile şi fundaţii nonprofit de ajutor pentru cei săraci bătrîni bolnavi sau poeţi scriitori profesori şi nu doar pentru avantajele materiale proprii filantropie egal utopie nimeni niciodată cu atît mai puţin occidentalii din vesteuropa pînă-n sua cei pragmatici nu o să facă vreodată dezinteresat vreun gest ce pare altruist that’s horseshit cum spunea de mult dispărutul cowboy o expresie mai actuală ca oricînd

întotdeauna am crezut în greşeala pe care o facem noi oamenii de a numi lumea în care trăim tridimensională pînă cînd într-o zi oarecare deosebită de toate celelalte nu numai datorită pseudorevelaţiei avute ci mai ales pentru că ningea în luna decembrie ceea ce nu s-a mai întîmplat de cînd eram copil cînd iernile erau ce trebuia a fi adică ierni cu ţipete de copii dîndu-se pe gheaţa derdeluşurilor cu cazemate de zăpadă înălţate pînă la umeri cu pîrtii cu circulaţia oprită de nebulosul dictator al nisipului aruncat peste gheaţa aruncată de bunul mers al lucrurilor peste asfaltul hulei de pe strada vecină cu o pantă şi cîteva curbe de aproape şaizeci de grade pe cînd celsius era mereu minus nu ca acum cînd plus cînd minus zăpada ce cădea a făcut dintr-o zi altădată normalobişnuită o zi specialalcătuită priveam pe fereastră fulgii mari căzînd într-o ordine haotică numai de nimeni ştiută şi meditam la timp mai ales la axa lui pe care nu puteam oricît m-aş fi străduit să o văd fără să o enervez să o excit nervos aşadar principiul lui heisenberg se dovedea a fi încă o dată la fel de adevărat pe cît de fals fiind în mijlocul timpului nu puteam ieşi din el pentru a-l vedea atunci mi-am desprins mintea de corp de materialitate de timp şi am lăsat-o să zburde zburdalnică în afara oricărui prezent trecut şi viitor nu există doar prezent mi-a spus iar mintea mea a preluat informaţia ca un releu dar nu putea să o prelucreze fiind plecată şi am uitat-o pînă cînd mi-am amintit că memoria este altceva decît gîndirea şi am deschis o cutie nouă de celule cît mai gri am luat-o pe prima în braţe şi am legat-o de a doua cu o legătură instabilă apoi pe a doua de cea de-a treia cu una mai stabilă apoi cu cea de-a patra cu una stabilă şi tot aşa pînă la a unamiedemiliardecinsutedemilioanetreisutedouăzecişinoua cu o legătură indestructibilă operaţia fiind încheiată am închis sertarul l-am etichetat frumos am rechemat mintea care nu mai dorea acum să cunoască închistarea după ce cunoscuse libertatea în stare pură sau după ce cunoscuse în stare pură libertatea sau amîndouă nu a avut de ales cel mai puternic adică materialul materiei a cîştigat aşa cum cîştigă întotdeauna şi s-a întors şi mi-a mărturisit următoarele

se dă un dreptunghi de format osutătreizecişiopt pe douăsute milimetri fireşte se cere să se repete dreptunghiul în el însuşi de o mie de ori apoi să se modifice descrescător dimensiunile sale pentru a obţine o sută de dreptunghiuri diferite ca dimensiuni atenţie nu trebuie să fie două la fel toate cele osută se introduc în dreptunghiul mare repetat de o mie de ori sau altfel spus o mie de dreptunghiuri identice într-unul singur fără ca două laturi a două dreptunghiuri să se suprapună obţinîndu-se figura de la pagina următoare care nu reprezintă absolut nimic altceva decît schema universului matematic din noi

temă pentru acasă aceeaşi problemă cu cercuri plus a se studia pentru data viitoare cubul şi sfera pentru ca în sfîrşit să putem trece la hipercub pe care ştiu că îl aşteptaţi de la începutul anului domnului numărul zero altfel spus de la bigbang şi la hipersferă despre care încă nu aţi aflat nimic dar toate la vremea lor

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: