puzzle (17)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

omul nu e sortit să fie singur pe pămînt ci împreună cu răul din el

de ce te gîndeşti la plecare m-a întrebat nu ştiu conştiinţa nu are nici un loc în acest tablou static totul este intermediat de simţămînt nici măcar inima nu ştie căci ea nu poate ştii ci doar bate iar sufletul e ocupat cu a suferi pentru omenire atunci? habar n-am dar trebuie să o fac vrei să mă însoţeşti într-o călătorie spre niciunde fără de-ntoarcere nu

am rămas agăţat undeva între inimă şi supravieţuire

e dimineaţă şi sînt singur într-o ţară străină pe care nu mă pot opri s-o judec chiar dacă e la fel ca altele la fel ca a mea poate mai rea poate mai bună nici mai rea nici mai bună

chiar adineauri am văzut la televizor un talkshow adică o vorbărie pe tema confesiunilor şocante – zic ei – pe care fete nu mai mari de cincisprezece ani le făceau despre viaţa lor sexuală o fată de cincisprezece ani voia să fie porno star cînd va fi mare acum rezumîndu-se doar la sex cît mai mult cu cîţi mai mulţi bărbaţi în cît mai diverse condiţii şi situaţii alta de vreo paisprezece mărturisea că citez se copulase cu mai mult de treizeci de penisuri de bărbaţi o dată chiar în patul mamei sale care dormea alături de parcă aş crede una ca asta o pereche de gemene de circa treisprezece ani iubeau orgiile că doar erau două de nedespărţit etc etc etc

ţara în care se petrec toate astea este fireşte america aici sexul este adevărata putere şi chiar dacă spectacolul de televiziune părea atît de fals încît chiar era publicul atît de enervant că a trebuit să sting televizorul nemairăbdînd toate astea se întîmplă aici spre norocul nostru al tuturor că america fiind exemplul urmat de toate ţările europene cel puţin în scurt timp vom dispărea ca dinozaurii de prea mult free sex nu e minunat

faptul că sînt singur aici îmi dă o oarecare siguranţă unde te poţi ascunde mai bine dacă nu într-o ţară unde nimeni nu te cunoaşte trebuie doar să te închizi în casă şi să aştepţi acum îmi pare rău că nu mi-am construit un buncăr un fort o cazemată nu de bomba atomică mi-e mie frică mi-e frică de nimic dar trebuie să mă ascund de oameni nu există nici o scăpare lumea a devenit prea mică aşa că mă-nchid în mine însumi şi tac

dar nu pot să tac nu ştiu ce se poate întîmpla dacă nu pot să tac gura nu vrea sa mă asculte şi bate tastele încet foarte încet fără oprire zicînd sau dezicînd într-una

cîteodată mă afund în glod mă gîndesc numai la cele materiale şi-mi fac planuri aş vrea să-mi cumpăr o locuinţă chiar dacă nu am bani ştiu că banul te perverteşte dar cîteodată mi se întîmplă să uit să nu mă uit doar în acele momente acţionezi cînd uiţi de tine acţiunea oricare ar fi ea e opusul ortodoxiei nu ca religie de aceea toţi activii activiştii acţionarii au pierdut calea cea dreaptă iar uneori mă strecor şi eu printre ei şi cad recad decad

sînt mă aflu mă găsesc sinonime ale fiinţării în limba română extraordinare cînd stai să te gîndeşti noroc că nu ai timp trebuie să acţionezi chiar dacă aceasta îţi va aduce numai o şi mai mare nevoie de acţiune deci neputinţă acţiunea este clar contra şi contrara gîndirii nu numai a contemplaţiei a afla şi a găsi pe cineva sau ceva se întîmplă mereu a mă afla sau a mă găsi înseamnă însă a exista lăudată fie limba care a putut ajunge la asemenea înţelesuri

noi nu existăm pentru că nu ne-am aflat

dintr-o perspectivă moartă viaţa nu are nici un sens de aceea poţi face orice sau nimic toate sînt la fel e totuna să ai copii sau să nu ai să te căsătoreşti sau nu să munceşti sau nu să trăieşti sau nu toate ar fi totuna dacă ar exista alegerea liberă şi nu dictarea de către nu ştiu cine singurul lucru de care putem fi siguri sau nu e că libertatea este doar o vorbă la fel şi liberul arbitru indiferent că societatea natura dumnezeu sau inconştientul colectiv independent privat este dictatorul mai ales de aceea nimic nu contează deci toate importă la fel

nimic nu are sens privit din perspectiva moartă sau totul are sens pentru că totul este la fel orizontal mai puţin verticalul dar cine mai are timp să privească în sus în aceste timpuri

singurul cîştig vizibil al erei postcontemporane este distrugerea tuturor valorilor trecute tocmai pentru că sînt trecute astăzi vom vorbi despre proprietatea intelectuală sau măcar despre copyright începutul sfîrşitului îl aflăm în film de cînd cu apariţia videoului care face posibilă copierea filmelor legitimată deci ajunsă la un compromis pînă la urmă doar pentru uz propriu dar a ajuns la extrem în muzică de cînd cu dezvoltarea nemărginită şi nelimitatoare a internetului şi cu posibilitatea împărtăşirii de către toţi utilizatorii a ceea ce se numesc empetreiuri adică nimic altceva decît muzică la calitatea sidiului transmisă electronic muzicienii s-au supărat nu pentru că acum tinerii mai ales le ascultă muzica mai mult decît înainte ci pentru că o ascultă gratis şi mai mult o dau mai departe şi nu oricum ci cu viteza modemului fără însă să o piardă ei nevăzînd că muzica lor a ajuns ca lumina din cauză că au orbit numărînd banii la flacăra palidă a neoanelor şi orbiţi fiind nu le pasă decît de aceşti bani intentînd procese sub masca proprietăţii intelectuale care zic ei că e ameninţată fireşte că şi eu aş vrea ca lumea să-mi cumpere cărţile în milioane de exemplare dar dacă prietenii mai şi împrumută de la unul la altul ar trebui să-i dau în judecată sau doar să mă bucur

îmi place să mă plimb fără nici un rost pe străzile oraşului mai ales pe cele aglomerate care îmi plac cel mai puţin şi să compun în minte cîntece false simfonii neterminate astăzi de dimineaţă era cît pe ce să compun simfonia a zecea de beethoven dacă nu se întîmpla să aud la o tarabă stradală cu muzică asemenea o melodie idiot de amuzicală pe care eu o condamn cel puţin la stupizenie în timp ce ea mă la obsesie dacă o aud nu mai piere din mintea-mi aburită de cafeaua cu coniac dur multă vreme am auzit-o şi am rămas cu solfegiul nedeschis şi cu părerea de rău a gustului amar că sînt oameni care nu doar că ascultă astfel de piese dese ci mai dau şi bani să le cumpere nu-mi pasă e treaba lor dar e a mea cînd vreau linişte mentală şi nu obţin decît zgomote absurde pe sunete romanţate

avantajul locuirii la bloc este nu aşa cum se crede observarea vecinilor de peste drum seara cînd nu au jaluzele şi poţi să le vezi în casele sufletelor ci ritualul de împerechere al porumbeilor care sălăşluiesc printre balcoane pe crenelurile zidurilor deasupra ieşindurilor şi intrîndurilor opere ale unui arhitect comunist la minte chiar acum sînt trei o porumbiţă şi doi masculi ce o curtează unul este sobru serios şi gentlemen îi face loc lîngă el celălalt este artist începe un dans magic se roteşte în jurul axei proprii la fel ca pămîntul încercînd să cucerească luna ce-i oferă stabilitate relativă în micul univers al sistemului solar porumbiţa zboară făcîndu-i semn din ochi primului porumbel în timp ce artistul nostru rămîne singur trist întrerupîndu-şi dansul privind peste sîrme aere praf la perechea nou formată e primăvară naturalul din ei urmează cursul naturii porumbelul dansator este singur pînă cînd o altă porumbiţă îşi va face apariţie trăgîndu-i şi lui cu ochiul fiindu-i pereche anul acesta şi cine ştie poate chiar pînă la adînci bătrîneţi iar eu am încălecat pe-o şa şi v-am spus şi vouă ceva dar nu mai reţin ce poate o să mă luminez într-o bună zi şi nu o să mai uit nimic din ce este important aşa cum nu o să o facem niciodată

soarta lumii întregi depinde de cea a celor mulţi dar proşti proşti dar din păcate suficient de mulţi ca să parafrazez o celebră replică a unui celebru domn despre care am învăţat la şcoală că nu s-a dat prins decît în mrejele puterii sale şi ale otrăvii ei pe vremea aceea preşedinţii de regiuni istorice nu se executau silit ca kenedyii ci aleatoriu după o regulă bine stabilită tu mă decapitezi pe mine eu te otrăvesc pe tine minunate timpuri intrigi holywoodiene sfinte păduri ţărăneşti

de aceea m-am liniştit singur la gîndul morţii mele intransigente analfabete dacă ar fi ştiut citi mi-ar fi înţeles cărţile gîndului şi ar fi fugit de mine după cum am mai prevăzut aiurea

de cîteva minute urmăresc videoclipurile unor probabil melodii n-am de unde să ştiu pentru că televizorul este mut iar videoclipurile sigure încearcă să spună o poveste dar nu reuşesc astfel că uzează de cîteva fete frumoase păcat că nu şi despuiate de tot maşini ultrascumpe pe care nici ei nu le au imagini atît de rapide efecte speciale care le transformă în desene animate şi cam atît asta e de fapt muzica începutului de mileniu imagini care nu spun nici o poveste ci doar frînturi de fragmente

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro – or more 🙂 Thank you!

1.00 €

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: