puzzle (16)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

dansul poate fi considerat ultimul supravieţuitor al unei lumi de balet numit dans modern dans contemporan performance de fapt prefer acest ultim termen chiar dacă e englezesc prin urmare mort am privit cu uimire un balet clasic am admirat un dans experimental liber modern şi contemporan am gustat din coniacul fin în acel bar semiobscur lăsînd stripteasele să se agite în jurul meu

şi mi-am zis

nici o diferenţă între toate aceste moduri tipuri feluri de dans nici cea mai mică diferenţă de conţinut

balerina se lasă privită                şi                     este plătită

dansatoarea se lasă privită      şi                     este plătită

stripteoza se lasă privită         şi                     este plătită

diferă doar locul unde fiecare îşi interpretează numărul hainele sentimentele gîndurile ale lor şi ale spectatorilor lumina şi întunericul snobismul sau primitivismul beţia căldura balele zăbalele etceterele

iar în rest adică în esenţial nici o diferenţă

există o vorba românească străveche deci veche care zice banii n-aduc fericirea

şi am încercat odată în marea mea naivitate cu care mi-a fost înzestrată luciditatea să sap înadîncul ei logica cea mai simplă ne obligă să despărţim de la bun început căile prima este pămîntească şi nu trebuie amestecată cu a doua cea divină

dacă te afli pe calea cea pămîntească de ce banii n-ar aduce fericirea? nu e nici un motiv pentru aceasta dar să nu te aud că-mi vorbeşti vreodată de dumnezeu de mîntuire sau alte chestii religioase: ai ales calea pămîntului în pămînt să te duci iar banii să-ţi aducă fericirea

dacă însă ai ales calea speranţei într-o lume alta mai bună atunci află că adevăratul sens al vorbei străromâneşti este cu totul altul şi anume banii n-aduc mîntuirea

de aceea am încercat fără succes să pătrund în nepătrunsul sensului vorbelor proverbiale româneşti nu de alta româneşti dar sînt român şi doar pe acestea le pot sau nu înţelege să luăm una la întîmplare

durerea de cap nu vine niciodată singură ci e adusă de ceva cineva astăzi problema mea rămînînd nerezolvată mi-a dat o durere de cap aproape nefericibilă dacă stau să mă gîndesc la vremea de afară că la cea din noi nu mă pot opri ieri însă a fost altfel întotdeauna ieri e altfel aş vrea să trăiesc doar în ieri niciodată în astăzi atunci aş fi poate fericit sau ca şi mort

a fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti pe vremea cînd se potcovea purecele cu nu mai ştiu cîte şi ce dar ceva foarte foarte greu mă gîndesc la ceva de gen plumb sau măcar plumburiu mai mincinos cine nu crede à stop aici e într-adevăr genialitatea: mai mincinos cine nu crede! acesta ar fi începutul poveştii tragice tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte da zîmbetul care ţi-a apărut pe buze îmi certifică că şi tu cunoşti povestea da ai auzit-o da poate ai şi citit-o dar ai înţeles-o i-ai pătruns gîndul ascuns sau te-ai înţepenit în coajă eu m-am înţepenit de mii de ori nu o să te mint tocmai acum cînd am ajuns la acest înalt deşert de sinceritate am aşteptat milioane de ani lumină ce contează în faţa eternităţii am avut răbdare mi-am deschis sufletul şi atunci am înţeles că întotdeauna există cineva care te ajută să înţelegi totul este să-ţi deschizi sufletul să fii pregătit adică să te dezveţi de tot ce ai învăţat să uiţi tot ce ai citit auzit vorbit aşa cum faci cu aceste rînduri viitorul este mai aproape decît trecutul decît crezi

atunci a venit la întîlnirea cu mine şi chiar dacă cu o floare nu se face primăvară prima floare este primul semn lumea are nevoie acum imperioasă nevoie nu de un învăţător ci de un dezvăţător unde să-l găseşti dezvăţătorii sînt atît de rari de greu de găsit de imposibil cred că a existat unul odată nici înaintea erei noastre nici în era noastră ci undeva între dar oamenii l-au alungat acum nu mai există nici unul

întotdeauna m-am întrebat de ce omul nu poate gîndi singur în acest ultim secol ci aşteaptă să i se spună ce să facă cum unde cînd de ce pentru că aşa a fost învăţat şi nu se găseşte nimeni să-l poată dezvăţa cel mai mult mă intrigă noua dictatură pentru că are chip uman adică comercial împotriva armelor poţi lupta cu arme cu piepturile goale dar împotriva reclamelor şi a ciocolatei