puzzle (14)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

după ce înveţi să zbori abia apoi poţi să te ridici deasupra avioanelor norilor sateliţilor navetelor spaţiale celor mai îndepărtate şi nici atunci nu există suficientă distanţă între tine şi colcăiala putrezîndă de prin coclaurile pămîntene

important cu siguranţă cel mai important şi poate singurul important este să crezi

            Sărăcia! Cuvîntul acesta trebuie repetat pe pagini întregi; s-ar putea scrie un volum întreg numai repetîndu-l; un roman de succes… trist… necesar…

            Un roman este mult prea simplu aproape ca viaţa. Dacă n-ar exista sărăcia. Cei mulţi sînt cei săraci. Cei mai mulţi sînt cei mai săraci. Şi totuşi sărăcia este o condiţie a vieţii trăită la o valoare cît de cît ridicată. La fel este şi bogăţia.

mai rar

            Mijlocul? Aici e problema. Buba cum s-ar zice. Nu ştiu dacă mi-e permis de cenzura-mi interioară să vorbesc despre aşa ceva dar nu mă pot abţine pur şi simplu. Cum poţi vorbi despre aşa ceva cum poţi trăi aşa ceva fără să te apuce măcar amărăciunea dacă nu disperarea? Numai dacă asculţi muzică…

            Îndoiala se face simţită la fiecare pas sinucigătoare ucigătoare. Dacă nu am dreptate? De unde ştiu că mersul firesc al lucrurilor nu este firesc că omenirea se află pe un drum greşit că sărăcia te salvează de toate relele mai puţin de ea însăşi dar asta i se poate ierta? Că au existat alţii care au trăit aceleaşi gînduri? Dacă şi ei s-au înşelat? Dacă dreptatea este de partea celor care aleargă după “o viaţă mai bună” adică bogăţii lux mîncare maşini sex iar nu copii eventual copii dar să-i crească altcineva că de-aia dau bani?!

            Îndoiala. Sărăcia. Bucuria

mi s-a reproşat bineînţeles de nenumărate ori că nu sînt normal că-mi dau drumul cîteodată la gură de parcă drumul nu ar fi pentru maşini şi căruţe

în sfîrşit linişte în toată hărmălaia din jur înjur în minte să mă eliberez de spasmele începutului de drum interminabil cine oare va fi alături de mine îmi vine să plîng dar nu mai am lacrimi cine oare mă va înţelege dintre voi iubita mea nu intră la socoteală dacă ar fi altfel n-ar mai fi iubită

întîmplarea a făcut oare să mă nasc tocmai acum aici sau mi-am ales singur destinul e vremea întrebărilor fără răspuns tu cititorule nu le lua în seamă fii consecvent ca şi pînă acum uită sînt simple rătăciri ale unei minţi extrem de lucide încît nu mai face deosebirea dintre întunericuri nu mai face compromisuri în scris în rest este un om un simplu om ce n-ar da să fie ca tine acum e tîrziu nu se mai poate nu mai există cale de întoarcere

la început doream să spun ceva copilul a început însă să plîngă ceaiul s-a răcit în cana preferată primită cadou casetofonul tîrîie o casetă ce-mi plînge în suflet acorduri dintr-o lume dispărută copilul nu mai tace şi nici măcar nu e al meu urechile îmi explodează fiece sunet are pentru mine rezonanţa unei bombe atomice acesta este singurul sfîrşit posibil probabil imposibil de ratat e al nostru al urechilor noastre

dar ca să continui cu altceva decît cu mijlocul e vremea să mărturisesc ce e cu această scriitură ce va sta sau nu pe post de scriptură fie-mi iertată rima în această epocă a versurilor incolore adevărul e că nu-ţi pot spune nu a sosit ceasul acela de altfel o să-ţi dai seama singur/ă ă ca să nu se supere feministele care nu pot fi decît proaste neştiind uitînd nepăsînd că sînt invenţia unui sistem care avea are va avea nevoie de forţă de lucru mai multă decît puteau la un moment dat oferi singuri bărbaţii care şi ei sînt nişte proşti că nu-şi dau seama că sînt exploataţi de un sistem care are nevoie de forţă de lucru am încheiat citatul parantezei toate astea presupunînd că o să am şi cititori şi cititoare care să nu se fi plictisit după primele pagini dovedind mai mult decît inteligenţă şi să fi ajuns pînă aici şi să continue continuitatea este foarte importantă aş spune chiar vitală mai ales dacă este însoţită de consecvenţă cu excepţia insistării într-o prostie în prostie mi s-a întîmplat şi mie pe vremea neîmplinirii mele cine s-a născut perfect în afara isusului vă spun eu ca să nu vă mai chinuiţi nimeni nici măcar bach oricît de aproape de perfecţiunea dumnezeirii îi este muzica

febra te face să gîndeşti multe lucruri să te gîndeşti de aceea e ea bună nu pentru că-ţi fierbe creierul în sînge propriu imaginează-ţi o purificare interioară cum ar putea fi ea realizată dacă nu prin foc singurul ce mai poate spăla astăzi petele de orice fel inclusiv cele de înălbitor febra este singura care se apropie puţin ce-i drept dar e totuşi un pas

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: