puzzle (9)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

totul a pornit de la o mare secetă într-un sat am fugit atunci cît ne ţineau picioarele mici de copii nu îndrăzneam să privim înapoi ştiam că seceta e cu un pas după ne era teamă că o privire una singură ar fi fost de ajuns pentru a ne transforma în nisip ştiam pe vremea aceea toate poveştile cu stanele de piatră dar mai ştiam deja ştiam că făt-frumos nu avea să mai vină niciodată în lumea noastră fusese şi el exilat de mass-media rămăsese doar seceta pe ea nu a exilat-o nimeni era cetăţean în curînd al întregii lumi pentru că ne urmărea pas cu pas şi pîrjolea totul am ajuns la şosea am luat un autobuz dar cu cît acesta mergea mai repede cu atît seceta se întindea mai tare am ajuns în oraş oraşul meu natal era un orăşel mic fără semafor fără sclipiri de lună înconjurat doar de o ceaţă de aceea l-am părăsit şi m-am mutat într-un oraş mai mare aici sînt multe semafoare multe ziare locale internet cartiere mahalale centru vechi clădiri minunate poliţia e la fel ea nu se schimbă oriunde te-ai afla la fel şi puterea politică timp de cîţiva ani am crezut că seceta a rămas undeva la marginea orăşelului meu natal că mi-a pierdut urmele dar am aflat mai ieri că nu pe mine mă urmărea ci acesta îi era mersul firesc să treacă de la sat la orăşel apoi la oraş mare pentru a ajunge în toate capitalele lumii uscînd un întreg glob pămîntesc ca pe o prună o imensă sahară de nisip mental credeam că filmele sf de la cinema şi uneori de la tv în care pămîntul viitorului ni se prezintă ca o mare de nisip roşcat sînt doar născociri ale minţilor lor bolnave pentru a ne speria dar m-am convins singur pe propria-mi piele din viitor că trecutul nu ne înşeală şi că seceta se va întinde şi va cuprinde toate oceanele va usca toţi pomii va ofili toate florile va seca fîntînile izvoarele cristalinul se va prăfui şi toate acestea sub ochii noştri nemiraţi nepregătiţi impuri ineficienţi nimeni neputînd face nimic cu o singură excepţie toate acestea putînd fi oprite doar într-un singur mod

este ceva extraordinar să topeşti zahărul în ceaiul negru fierbinte să-l auzi cum pocneşte de durere de plăcere să-l învîrţi cu linguriţa în mii de cristaline celule atomi să te împrieteneşti cu căldura cu dulceaţa amară a lui împletit într-un tot gol un mare vîrtej doar tu cu ceaiul tău negru şi cu zahărul lui se poate pune şi lapte bineînţeles dar asta numai după gust înainte niciodată pentru că dacă gusturile nu ar exista nu s-ar discuta şi totuşi aşa se spune gusturile au devenit un subiect tabu astăzi cînd totul este o modă şi nimeni nu îşi mai exprimă propria personalitate pentru că aceasta a dispărut s-a topit în cea a creatorilor de modă care ei ne spun care este stilul ce ni se potriveşte de parcă viaţa ar fi o figură de stil nemurirea poate dar viaţa sigur nu iar a lor în cea a momentului hotărîtor de linii directoare toată viaţa ta de muritor neînsemnat ţi se serveşte frumos împachetată pe tăvi de cristal sparte în pachete promoţionale gratuite în publicitatea anaerobă numai moartea nu ţi-o poate lua nimeni dar cu ea nu ai ce face pe piaţă nu este de vînzare acesta este tristul adevăr pentru că este una singură pentru fiecare se consumă o singură dată şi ireversibil poate că nu te-ai mai gîndit pînă acum la asta nu te speria m-am gîndit eu şi e de ajuns tu doar citeşte şi uită acesta este destinul tău aceasta este viaţa ta aceasta va fi moartea ta dar să revin la adevărata problemă care ne-a adunat pe toţi aici am observat că acesta nu se topeşte numai în gură ci şi în zăpadă cînd e gerul mai puternic se topeşte de frig aşa cum şi gerul se topeşte de dulce minunate sînt momentele cînd îţi îngheaţă sîngele în măduva spinării abia atunci poţi să stai singur cu tine liniştit cu mintea nudă dar de fiecare dată se întîmplă acelaşi lucru mori sau dacă totuşi eşti recuperat de doctori pe care nu i-ai întrebat atunci cînd ai avut ocazia unde este localizat sufletul şi ce dă viaţă vieţii uiţi odată cu căldura trupului se aşterne peste tine îngheţul uitării iar mintea degerată nu mai e vrednică să sape lungile şanţuri de apărare împotriva timpului care te macină din interior pe nesimţite

            de mult am renunţat să mai schimb lumea aici ar trebui puse cîteva semne de exclamare pentru că intonaţia pe care aş vrea să o dau acestui foarte important enunţ este una exclamatitragică întotdeauna mi-am zis ce păcat că nu pot scrie un cuvînt cu sonor mai bine mă făceam regizor aşa îi puteam pune pe actori să intoneze şi să se dezbrace aş fi fost un bun regizor pentru că sînt un bun fantastic al tuturor

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: