puzzle (5)

Dragi prieteni, vă propun o nouă călătorie în timp: am scris acest roman cu multă vreme în urmă, dovadă faptul că a fost publicat prima oară în 2004! Ediția a doua se găsește pe Amazon (click aici).

O să postez aici acest roman, în foileton, special pentru voi. Nu există încă o versiune în limba engleză – sau alte limbi străine (aștept oricînd propuneri de traducere), dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Acesta este cel de-al doilea roman de-al meu publicat (după debutul din 2001 cu experimentalul și explozibilul Anarhic). Sper să vă placă puzzle. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

pentru L și W

cînd nu-ţi găseşti locul nicăieri nu ai o scîndură putrezită pe care să naufragiezi şi care să se împrăştie în mii de bucăţele în desfacerea legăturilor celor mai simple pînă la nucleul atomului şi mai jos speri la vremuri mai bune murind încetul cu încetul în tine în adîncul fiinţei care nu te înşeală niciodată pentru că nu mai trăieşte simţi nevoia să te îmbeţi dar nici asta nu mai poţi s-o faci tutunul s-a terminat deşi pipa mai fumegă e tutunul gri al creierului tău disperarea nu te părăseşte nici o clipă e datoria ei dată de bunul dumnezeu în marea lui înţelepciune şi mărinimie să te însoţească tocmai pe tine de ce tocmai pe mine întrebarea amară fără răspuns sfîrtecă neuronii limba coşul pieptului nelăsînd nici o urmă de speranţă o gaură pe care ai putea-o umple cu un răspuns care nu vine şi nu va veni niciodată

ştiu că omul este cea mai ciudată fiinţă iar ciudat este un cuvînt oarecare ales la întîmplare e prea puţin spus omul este un compus dar nu din carne oase nervi muşchi şi licheni ci din sămînţe de milioane de ani lumină de comete de sol lunar şi mai ales de drac care sfîrîie la întîlnirea cu tămîia popii nu mai au puterea să sfinţească apa o transpirăm şi o spălăm cu cea a rîurilor noastre pe care le îmbălsămăm cu reziduurile fiinţei noastre anistorice oricîtă bunăvoinţă aş avea oricît aş fi de optimist nu pot privi înainte ca şi înapoi fără să mă înspăimînt de prezentul continuu pe care ni-l pregătim cu propria noastră voire ne dăm acordul la cea mai neagră şi sumbră învoire tacită de a ne risipi oasele îngălbenite de vreme în oalele ţiganilor în ceaune de tablă înnegrite de funingine în care mielul iese cel mai gustos la foc mic de lemne cu mult jar pe care vom putea prăji carnea şi muşchii noştri inutili mai ales ochii care nu stau deschişi fără să fie orbi orbiţi de întunericul nedorit ci asumat din noi frigul care ne îngheaţă plantele sufletului crivăţul care suflă peste vorbele line acoperindu-le mîhnirea este cel mai mic multiplu comun al tuturor acceleraţiilor firelor inimilor creierelor sexului nostru iar disperarea suma ridicată la o putere oricît de mare a numărului de locuitori ai pămînturilor din mine

cafeaua nu poate avea alt gust decît amar de aceea nu mai pun zahăr oricît nu ar fi de ajuns zahărul este doar un produs sintetic obţinut de om pentru a se amăgi singur după placul şi plăcerea proprie aşa cum procedează cu toate evenimentele ce ar putea fi importante din viaţa lui pe cînd amăreala cafelei este naturală sufletului meu iar acreala tutunului ce pişcă limba pentru că e ieftin şi prost este doar mica rezultantă a forţelor deloc obscure ce ne guvernează vieţuirea lor le-am declarat de mult războiul ce-l duc de unul singur împotriva tuturor din noi şi încă mai am puterea să stau în picioare sau aşezat dar treaz întins pe pat dar neadormit însă îmbătrînesc puterile mă lasă pe nesimţite de mii de ani sînt singur fără vreun aliat fără o voce care să sune în rezonanţă cu a mea vreun umăr care să mi se alăture să împing curentul care îmi urlă în faţă îmi răvăşeşte părul îmi adînceşte ochii în orbite pînă în creierul plin de praf aspirator al defulărilor scursurilor reziduurilor cotidiene nesfîrşite atît cît va ţine lumea

lume vine în română de la latinescul lumen dar asta nu mai interesează pe nimeni toţi cei care au ştiut au dispărut iar cei care mai ştiu şi acum au uitat cînd îţi îngheaţă picioarele încalţi o pereche de şosete pluşate-sintetic sau mai bine de lînă-croşetate de bunica dar ce faci cînd îţi îngheaţă sufletul

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

2 thoughts on “puzzle (5)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: