Magic (19)

Romanul unui scenariu

Dragi prieteni, sunteți norocoșii cititori ai unui roman de-al meu scris prin 2004-2005 și terminat în 2006, și nepublicat încă! O să-l postez aici în foileton, special pentru voi. Din păcate nu există o versiune în limba engleză, dar cu atîtea softuri de online translate, cred că oricine se poate descurca să-l citească.

Romanul este un experiment, un roman al unui scenariu, chiar așa cum îi spune și subtitlul. Sper să vă placă. Nu uitați să dați follow (sau subscribe), pentru a fi la curent cu noile postări. Enjoy!

Pentru Laura, Vlaicu, Victor

19.

În interiorul unui bar. Stau la masă regizoarea, Pavel, cîţiva actori şi actriţe. Masa este plină cu pahare, sticle de vin, halbe de bere, etc. Este mult fum şi gălăgie; se aude o muzică de jazz.

            Pavel

Cum de nu am mai văzut nici un spectacol de-al tău pînă acum?

            Teodora

Nu e vina mea dacă te ascunzi prin cine ştie ce cotloane de studiouri de filmare şi nu ieşi deloc în lume…

(îi zîmbeşte)

Adevărul e că este prima dată cînd vin la Cluj anul acesta. În plus, nu repet niciodată o reprezentaţie în acelaşi oraş. Nici nu se poate altfel, la abordarea pe care o fac eu…

            Pavel

Interesant. Funcţionează metoda… n-am mai văzut atîta lume la un spectacol…

            Teodora

Asta este şi ideea: e important să fie sala arhiplină, pentru ca spectacolul să reuşească întru totul. Cînd am început acum un an şi ceva, a fost mai greu. Primul spectacol, vreau să spun, pînă a aflat lumea… Apoi, totul a mers de la sine.

            Pavel

Trebuie să-mi recunosc ignoranţa – şi promit să mă îndrept – dar eu am nimerit la spectacol dintr-o întîmplare… probabil nu întîmplătoare. Ţi-am povestit visul meu….

                                    Teodora          

Este foarte interesant visul. Ai putea realiza un film din el. Sau, dacă nu vrei şi îmi permiţi, aş putea realiza eu o punere în scenă… la fel de magică.

(zîmbeşte)

            Pavel

(repezit)

Un film? Da, este o idee minunată. Cum de nu m-am gîndit? De ce nu? Se întîmplă atîtea lucruri minunate în visul meu… Chiar ziceam, tot în vis, că filmele mele nu sînt altceva decît vise. Asta ar trebui să fac! Sigur ca da. Eram oricum în impas cu filmul meu. Probabil asta voia să-mi spună Theodora mea, cînd am înţeles ce trebuie să fac, înainte să uit. Acesta poate fi sensul visului şi al căutării mele: Teodora, eşti genială!

            Teodora

Mulţumesc. Mi-au spus-o şi alţii, dar cînd o spui tu, sună mai credibil!

(ridică paharul)

Pentru filmul tău!

            Pavel

(face acelaşi gest)

Pentru film! Şi pentru spectacolele tale!

Ciocnesc şi beau pînă la fund. Teodora scoate din geantă o pipă.

            Pavel

                        Pot s-o văd?

Teodora îi dă pipa. Pavel o răsuceşte de mai multe ori, uitîndu-se bine la ea.

            Pavel

Extraordinar. Seamănă perfect cu cea din visul meu. Să nu-mi spui acum că a fost a bunicului tău care era şaman indian…

            Teodora

Ba da!

(rîde, cînd îl vede pe Pavel ce figură uimită face)

Glumesc. Te-am prins!

Pavel respiră uşurat, şi îi dă pipa înapoi.

            Pavel

(zîmbind şi el)

Era chiar culmea! Dacă era aşa, trebuia să mă ciupesc să fiu sigur că nu visez iarăşi.

            Teodora

Din păcate, pipa asta este cît se poate de obişnuită. Ce-i drept, am luat-o din America, acum doi ani. La fel şi tutunul acesta bun, preferatul meu.

Scoate o pungă de tutun Captain Black şi încarcă pipa. Apoi o aprinde. Fumul iese încet, parfumat.

                                    Pavel

                        Miroase bine.

                                    Teodora

                        Vrei să încerci şi tu?

                                    Pavel

                        Nu fumez… Da, ştiu, pipa este cu totul altceva. Bine, hai să încerc!

Ia pipa, trage un fum şi se îneacă. Tuşeşte.

                        Teodora

                        Nu aşa, prietene. Doar nu tragi din ţigară.

                                    Pavel

                        În vis am reuşit perfect…

                                    Teodora

                        Şi eu vorbesc chineză perfect în vis… Acum nu visăm, aşa că fii atent.

Ia pipa şi trage încet un fum.

                                    Teodora

Îl pufăi, nu-l tragi în piept. Aroma asta te omoară dacă o inhalezi. Tu trebuie să înţelegi ceea ce fumătorii de ţigări nu vor să înţeleagă: pipa este un ritual, ţigara este un moft. Pipa este ceva direct spiritual, ţigara este doar un prost obicei.

            Pavel

Am priceput. Acum, poţi să-mi spui de ce?

            Teodora

Nu pot. Este ca şi cum aş încerca să-ţi explic o operă de artă. Trebuie să o înţelegi singur!

            Pavel

Bine. Mai dă-mi-o o dată.

Ia pipa şi începe să tragă uşor. Nu se mai îneacă, dar după ce trage două-trei fumuri, pipa se stinge.

                        Teodora

Nu-i nimic. Se întîmplă deseori la pipă. Trebuie doar aprinsă din nou. Face parte din ritual.

Între timp se schimbă ritmul muzicii. Se aude o muzică plăcută, lentă.

                                    Pavel

                        Să trecem la un alt ritual, la care să mă pricep şi eu puţin… Dansezi?

                        Teodora

            N-am mai dansat într-un local de o veşnicie; dar, sigur…

Cei doi se duc pe ringul de dans, unde cîteva perechi, puţine, se leagănă încet. Cei doi încep şi ei să danseze.

            Întotdeauna mi-a plăcut dansul, însă nu să dansez, chiar dacă uneori o făceam, în discoteci scuza era să impresionezi, prin figuri, fetele, ca să le poţi agăţa, am învăţat şi eu cîteva fără prea mare tragere de inimă, eram convins atunci, ca şi acum, că nu sînt un prea talentat dansator, muzica disco era stăpînă pe vremea aceea, iar mie nu-mi plăcea, înainte de muzica simfonică am cochetat o vreme cu rock-ul, acesta a rămas, cu hard-rock-ul şi metal-ul, acestea au plecat, în orăşelul meu erau la un moment dat vreo trei discoteci, toate pline, mă şi miram de unde atîta lume dintr-un oraş atît de mic, veneau şi tinerii din satele din jur, cînd nu aveau baluri, la acestea nu am participat nici cînd am fost suplinitor la ţară, am fost numai o dată la o petrecere cîmpenească, unde s-a mîncat, băut şi jucat mult, muzica făcea diferenţa dintre joc şi dans, pe cea populară jucai, pe cealaltă dansai, mi-a plăcut întotdeauna această subtilă diferenţă, mai ales că joc are mai multe sensuri, şi toate converg în ideea acestor petreceri de la sat, eram încă în liceu şi mă lăsam convins destul de greu de prieteni să merg la disco, dar îi însoţeam aproape de fiecare dată, era aproape o datorie, din ’90 era mai bine, în discoteci au apărut şi barurile, aşa că puteam sta la o masă şi bea, povesti şi fuma, în timp ce ceilalţi dansau, tot în liceu, după cum am mai spus, m-am apucat de-adevărat de fumat, mai mult din revoltă, decît din plăcere, de aceea m-am şi putut lăsa fără probleme, în facultate, după ce mi-am dat seama că nu mai e nici un fel de revoltă în asta, cînd toată lumea o face, dansul, aşadar, ca formă de artă, îmi place să-l privesc, în special cel contemporan, tensionat şi tensionant, baletul clasic trebuie să recunosc că uneori mă plictiseşte, îmi place să-i ascult muzica, dar asta o pot face şi cu ochii închişi, pe cînd dansul modern, fie şi numai printr-un singur dansator, prin zbuciumul şi contorsionările trupului, prin mimică, prin focul interior pe care-l exteriorizează, dacă reuşeşte să-ţi transmită un mesaj, să-ţi creeze o anumită stare, să-ţi dea de gîndit şi după ce s-a încheiat, acesta este spectacolul meu preferat, iar de va fi să scriu o carte cu personaje adevărate, pe care să le inventez, cu dansatori va fi, însă asta nu se ştie cînd, mi-e imposibil astăzi să scriu altceva decît propriile mele gînduri, idei, amintiri, trăiri, nu pot scrie altfel decît la persoana întîi, altfel mi s-ar părea că mă trădez, şi că scrierea mea nu mai este o mărturisire, ci o poveste, or eu de poveşti sînt sătul, de aceea de mult n-am mai citit un roman, şi chiar dacă s-a întîmplat, nici nu-mi mai amintesc de cînd am făcut-o cu plăcere

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: