Primii pași (34)

Luptă. Iubește. Plîngi. Speră.

For English click here.

Roman publicat prima oară la Editura Eikon (2017), disponibil acum și pe Amazon (click pe imaginea din dreapta).

Aici o să-l puteți citi gratis în foileton, așadar nu uitați să Urmăriți (Follow) blogul meu pentru a nu pierde nici un episod postat.

Enjoy!

Capitolul VI

– Spune-mi adevărul, o somă din nou Ana. Așa-i că ai avut o aventură în Boston?

– Aventura, răspunse rîzînd Azade, a fost să urc în Empire State Building. Aia aventură! Nici n-o să crezi cînd o să-ți arăt fotografiile.

Azade zîmbi misterios.

– Dar, restul, spuse după un moment, nu a fost aventură, a fost mai mult decît atît.

Ana o privi fericită de bucuria care radia efectiv din ochii lui Azade, așteptînd ca aceasta să-i povestească tot.

În fața camerei de hotel, Bryan se așteptă ca Azade să-i spună din nou „noapte bună!”, și se pregătea sufletește să îi spună și el la fel, înainte să se retragă plin de regrete în camera lui.

Azade descuie încet ușa, căzută pe gînduri. Se întoarse către Bryan, și-i spuse:

– Aș vrea să te întreb ceva. Te deranjează să intri pentru o secundă?

Bryan, surprins, răspunse repede, fîstîcindu-se:

– Desigur. Adică, sigur că nu mă deranjează, desigur că vin.

– Mulțumesc, spuse ea pe un ton sobru, nu chiar ca atunci cînd o văduvă primește condoleanțele, dar oricum, deloc încurajator.

– Cu plăcere… spuse Bryan, neconvingător.

Azade îl pofti să ia loc, îl întrebă dacă dorește ceva de la frigider.

– Poate un pahar cu vin?

– Da, în regulă, spuse el, dacă bei și tu unul cu mine.

– Firește, i-a răspuns Azade cu aceeași tonalitate sobră în glas.

Bryan se ridică să o ajute pe Azade să deschidă sticla de vin. Turnă el în pahare. Apoi ciocniră, și se așezară din nou la masă.

– Ceea ce vreau să te întreb, spuse Azade după ce luă o gură de vin, nu am mai întrebat pe nimeni, niciodată.

– În regulă, spuse Bryan, încercînd să-și recapete veselia. Hai, spune odată, că mă omori cu suspansul.

– Ce nu te omoară te întărește, îi răspunse Azade. Dar, asta nu e de glumă, este ceva foarte serios.

– Bine, jur că o să o iau în serios.

– Uite, nu știu cum să-ți spun altfel decît direct: în noaptea aceasta aș vrea să mă dăruiesc ție.

Bryan aproape se înnecă cu vinul, așa că hotărî să nu mai bea. Puse paharul jos, cu mîna nesigură, în timp ce tînăra continuă.

– Dar, vreau să o fac așa cum se cuvine. În primul rînd, vreau să aflu de la tine dacă mă accepți, și dacă vei fi hotărît să mi te dai și tu mie, pe de-a-ntregul, în această noapte?

– Absolut!

– Nu vreau să o spui doar așa, continuă ea, ci vreau să te gîndești bine. Pentru că noaptea asta o să schimbe totul între noi.

– Ba nu, spuse Bryan, eu o să te plac la fel de mult, și o să-ți fiu același prieten.

– Da, dar eu o să mă schimb. Eu o să fiu a ta, și nu o să mai iubesc alt bărbat.

– Asta e ceva! Nu e puțin cam dramatic? nu se putu abține Bryan.

– Nu, răspunse la fel de netulburată Azade.

– Bine, spuse el.

– Adică, bine, bine? Sau, bine, ești de acord cu mine?

– Bine, toate. Nici nu știi de cînd aștept clipa asta! exclamă Bryan.

– În regulă, atunci. Așadar, am cuvîntul tău că în noaptea asta o să fii al meu, cu trup și suflet?

– Absolut! În noaptea asta și pentru totdeauna.

– O să le luăm pe rînd, spuse ea. Să începem cu noaptea aceasta. Mă duc să pregătesc apa de baie.

Azade se ridică și trecu în sala de baie, lăsîndu-l pe Bryan năuc, cu paharul de vin în față. Abia acum îndrăzni să ia o sorbitură nouă. Un zîmbet larg, de fericire, îi acoperi întreaga față.

Azade dădu drumul la apă în cada de baie, turnă cîteva picături de spumant relaxant, apoi se dezbrăcă de hainele cu care se plimbase toată ziua prin New York.

Îi plăcuse mult să-l vadă de sus, din Empire State Building, dar la fel de mult îi plăcuse clădirea Grand Central, cu tavanul ei boltit și pictat astfel încît să te facă să te simți ca un astronaut în mijlocul cerului, nu ca un călător ce urmează să ia trenul. Și, firește, celebrul ceas cu patru fețe.

– Se spune că are fațetele de opal, o lămuri Bryan. Și că ar valora undeva între zece și douăzeci de milioane de dolari!

– E adevărat? se miră Azade.

– Nici nu contează de fapt, răspunse Bryan. Mai importantă este valoarea sentimentală, care e inestimabilă. Este, probabil, cel mai faimos ceas al New York-ului, locul de întîlnire care nu mai are nevoie de amănute: „Ne vedem la Ceas!” spune totul. Dar, mai ales, ceasul este întemeietorul a nenumărate familii, pentru că multe cereri în căsătorie au fost făcute aici, sub tutela lui.

– Este așa de romantic, îi spuse Azade.

Era cît pe ce să aplaude, dar Bryan o prinse se mînă, și-i spuse:

– Vino, să-ți mai arăt ceva.

O duse într-o zonă cu arcade largi și joase. O puse să stea lîngă o arcadă, în timp ce el se duse în partea cealaltă. Vorbi cu fața la zid:

– Acustica acestei săli i-a adus numele de Whispering Gallery.

Se întoarse apoi spre Azade.

– Ai auzit?

– Da, e așa cool! exclamă ea. Ia, stai să-ți spun și eu ceva.

S-au distrat de minune, gîndi Azade în timp ce se afunda în apa fierbinte a băii. După ce termină ea, dădu din nou drumul apei să se strîngă. Azade îmbrăcă un halat de mătase neagră, apoi se întoarse în camera unde Bryan stătea concentrat.

– Vino, îi șopti ea.

Bryan, ascultă, cuminte.

Azade îl duse în baie, invitîndu-l să intre în apa pe care ea i-o pregătise.

Bryan se rușină puțin, nici el nu înțelegea de ce, nu mai simțise de o grămadă de ani pudoarea aceasta, dar Azade îl ajută să scape de trac.

– E în regulă, îi spuse ea, zîmbindu-i și mîngîindu-l pe umăr.

Îl luă apoi de mînă și îl conduse în cadă. Azade luă burete și începu să-l miște pe umerii lui Bryan, pe pieptul lui, în timp ce acesta stătea fără glas, lăsîndu-se în voia ei. După ce Azade l-a terminat de îmbăiat, i-a ținut prosopul să iasă. L-a învelit în el, cu altul ștergîndu-i părul.

L-a dus de mînă în dormitor.

– Întinde-te, te rog, i-a spus Azade, pe prosopul acesta.

Bryan s-a întins pe burtă, descoperit complet. Azade a luat o sticlă de ulei, combinat cu mirodenii numai de ea știute, și a început să-l maseze, de jos în sus, de la tălpi, pe picioare, apoi pe fese, iar în final pe spate, terminînd cu gîtul. I-a șoptit apoi să se întoarcă pe spate. Bryan știa că acesta e momentul de care nu mai poate fugi. Dar nici nu dorea să fugă. Realiză că pentru Azade totul este un adevărat ritual, și că a vorbit serios la început.

Așa cum le făcea pe toate, Azade și acest lucru îl făcea temeinic.

Se întoarse cu fața în sus. Azade îl privea cu alți ochi față de cum îl privise pînă atunci. Sau așa cum privise vreodată alte corpuri goale de bărbați. Pe acelea le-a observat în calitate de medic, acum pe Bryan îl privea în calitate de iubită.

Azade își turnă ulei pe mîini, din belșug, și începu invers, de sus în jos, să-i maseze toate părțile corpului, exceptînd una. Pe aceasta a păstrat-o doar pentru ea, nelăsînd-o să fie atinsă de alte mirodenii în afară de cele ale propriului trup.

Cînd termină de uns corpul iubitului ei, Azade își lepădă halatul și se întinse pe pat, alături de el.

– Vino, i-a spus ea. Acum sînt a ta.

Bryan s-a întors cu fața spre ea. Era momentul sărutului îndelung așteptat, atît de mult dorit încît Bryan știa că o să-l doară, că o să-l frigă, că o să-l consume. Nimic altceva nu-și mai dorea, nimic mai mult pe lume.

*

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Primii pași (34)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: