Primii pași (32)

Luptă. Iubește. Plîngi. Speră.

For English click here.

Roman publicat prima oară la Editura Eikon (2017), disponibil acum și pe Amazon (click pe imaginea din dreapta).

Aici o să-l puteți citi gratis în foileton, așadar nu uitați să Urmăriți (Follow) blogul meu pentru a nu pierde nici un episod postat.

Enjoy!

După plecarea Mariei la București, Amanda a plonjat în muncă. A propus unei edituri traducerea unei noi apariții, un roman care avea mare succes în Germania. Editorul a acceptat, încîntat. Cu acest întîi contract a început colaborarea Amandei cu prima editură. Amanda a dat tot ce a avut mai bun din ea, tot talentul de scriitor care nu a scris nici un rînd în viața lui. Romanul ieșise de minune. Amanda a cîștigat primii săi bani de după demisie, ceea ce era bine, pentru că nu voia să-și cheltuie toate economiile. Iar Ioan, deși avea succes, moderat spre bun, trebuia să cheltuie la fel de mult cît cîștiga pentru promovare, pentru traiul în străinătate, și nu prea îi rămîneau bani pentru nimic altceva.

– Cum e Ana? o întrebă el după ce Amanda s-a întors din vizita ei din Elveția, tot nu și-a găsit pe cineva?

– Nu și-a găsit, dar e bine. Nici nu vrea acum să se încurce, școala de medicină e foarte grea și nu are timp.

– Cine ar fi crezut, continuă Ioan mîhnit pentru Ana, că noi vom ajunge aici, iar Ana cu Mircea se vor despărți?

– Da, oricine ne cunoștea ne dădea cîteva luni, chicoti Amanda, iar lor o viață, continuă apoi serioasă. Mi-a părut rău atunci pentru Ana, foarte rău! Numai eu știu cît a suferit, dar acum consider că totuși e mai bine că s-a terminat atunci. Cum ar mai fi plecat ea în Elveția? Mircea ar fi ținut-o aici, ar fi convins-o să rămînă în țară. Și nu zic că nu, probabil că ar fi ajuns un medic bun și aici, dar nu se compară! Să fii medic în Elveția, unul atît de bun cum e Ana, înseamnă ceva. Aici, sistemul e la pămînt. Ar fi fost păcat de ea… Așa că, da, mai bine…

– Nu știu ce să zic, se gîndea Ioan. Dacă ar fi să alegi între carieră, fără iubire, și fericire în iubire, dar cu o carieră mai modestă, ce ai alege?

– Ei, eu aș alege iubirea, firește, doar mă știi cît sînt de pasională, îi trase ea cu ochiul șmecherește.

– Iarăși? o întrebă el. Abia ce am…

– Da, dar mi-a fost așa de dor de tine! îi răspunse Amanda. Ce, puiule, nu mă mai iubești? mieună ea.

– Ba da, cum să nu te mai iubesc?!

– Și atunci? Poate nu mai faci față?

– Nu mă provoca, spuse el.

– Ba te provoc!

Amanda îi prinse capul între mîini, sărutîndu-l pătimaș ca întotdeauna. Pe Ioan îl înnebuneau de plăcere buzele ei, așa că nu-i putu rezista.

– Sînt obosit, îi spuse el luînd o pauză, dar tu îmi alungi oboseala! Ce nu înțeleg, îi spuse el rîzînd, e de ce mai ai hainele astea pe tine?

Amanda rîse și ea, apoi intră în baie.

– Așteaptă o secundă, îi spuse, să mă pregătesc pentru tine, iubitule.

Îi mai trimise un pupic, apoi dispăru pe ușa de la baie.

*

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Primii pași (32)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: