Primii pași (26)

Luptă. Iubește. Plîngi. Speră.

For English click here.

Roman publicat prima oară la Editura Eikon (2017), disponibil acum și pe Amazon (click pe imaginea din dreapta).

Aici o să-l puteți citi gratis în foileton, așadar nu uitați să Urmăriți (Follow) blogul meu pentru a nu pierde nici un episod postat.

Enjoy!

Mircea se apropie timid de pat. Pipăi pentru a delimita suprafața spațiului umplut de trupul îmbrăcat doar în pantaloni scurți al fetei. O atinse pe piciodul drept, acesta zvîcni, într-un gest reflex. Ana era încordată la maxim, așa că orice atingere o gîdilea.

– Unu, spuse ea.

– Nici nu am început, protestă el.

– M-a gîdilit, se pune!

– Bine, bine.

Urcă cu mîna pe picior, fără să o mai desprindă, ca Ana să nu mai poată număra. Ea, într-adevăr, o ținea într-una:

– Dooooooooooooooooooooooooi.

Băiatul ajunse la mușchiul quadriceps femoris. Ana încercă să-l încordeze, dar acesta nu o ascultă și rămase moale. Mircea sări peste partea îmbrăcată, deasupra ei. Îi simți pielea întinsă de pe burtica fără strop de grăsime.

– Unde merge toată mîncarea pe care o consumi? o întrebă el.

– Chiar vrei să știi? îl întrebă ea. Pot să-ți vorbesc ore întregi despre sistemul digestiv.

– Nu, nu, spuse repede Mircea.

Anei i se păru că îi vede zîmbetul, și îi zîmbi și ea înapoi, tot pe nevăzute. Apoi, își ținu respirația, așteptînd degetele lui să înceapă să cînte pe pielea ei ca la pian. Dar, aceasta nu se mai întîmpla odată. Fata respira tot mai repede, bătăile inimii i se întețiră. Nu mai putea rezista așteptării, și-i veni să-l întrebe, cînd deodată, pe nepregătite, Mircea își apropie buzele de burta ei și o sărută.

– Trei, mai reuși să spună Ana cu voce tare. Apoi, doar în gînd, numărătoarea continuă incontrolabilă: „patru, cinci, șase, etc.” În timpul acesta Ana era ocupată să se lase pradă buzelor neastîmpărate ale lui Mircea, care-i măsura cu ele fiecare centimetru de piele. Ana nici nu protestă cînd băiatul îi luă ușor mîinile și i le ținu în ale lui, alături de corp. Era descoperită, dar dintr-odată era relaxată în privința aceasta. Nu înțelegea de ce, pentru că nu se întreba de ce. Se lăsă dezmierdată, sîn cu sîn, apoi umăr cu umăr, după care și pe gît, iar la finale, pe buze. Mircea o săruta cu atîta delicatețe și totodată cu înfocare, încît Ana se pierdu cu firea. Autocontrolul ei era sub pat, făcut knock-out de simțuri, care puseseră stăpînire pe corpul ei. Mîinile ei nu o mai ascultau, și în loc să continue să-și protejeze sînii care se întăriseră de dorință, îi căuta tricoul lui Mircea pentru a i-l da jos. Și asta n-ar fi fost nimic, dacă n-ar fi fost și mai neascultătoare și nu s-ar fi dus la pantalonii scurți ai băiatului. Cele două mîini care nu ținuseră în palmele lor altă lenjerie în afară de a Anei, scoteau acum lenjeria intimă de pe acest trup care nu era parte a lor.

Mircea o săruta abandonat mîinilor ei. Se gîndi că acum este totuși un moment bun să-i desfacă și el fermoarul pantalonilor ei scurți. Se desprinse din dulcea ei sărutare, pentru că era mai puțin priceput, și coborî cu totul pentru a reuși să desfacă acel fermoar încăpățînat. Ana era acum numai cu lenjeria sa intimă pe ea, întinsă în pat și respirînd ca după o cursă de viteză.

Mircea îi șopti:

– Ești sigură? și prinse de marginea chiloților ei.

Ana îi prinse mîinile în mîinile ei.

– Stai!

Mircea se opri.

– Ai…?

– Prezervativ?

– Îhî.

– Da.

Atunci Ana îi lăsă mîinile libere, iar Mircea înțelese. Ana nu mai era acum Ana, așa întinsă pe pat cum se găsea, ci Eva. Iar Mircea era Adam. Prezervativul putea fi șarpele, ca să nu lipsească nici un personaj din tablou.

Dar, nu era nici un tablou. Era mișcare, lentă și la fel de nepricepută de ambele părți, deoarece pentru amîndoi era prima oară; erau mîngîieri; și sărutări, întrerupte doar din cînd în cînd de mici gemete; era luptă între cele două corpuri, lupta pentru contopire. Uniunea nu se realizează cu una, cu două, ci cu încercări și cu eșecuri; și, iarăși, de la capăt. În cazul lor, dragostea a învins. Și a ținut ore bune, de neoprit, fiindcă timpul nu stă pe loc niciodată. Doar spre dimineață cei doi au adormit unul în brațele ceilalt, epuizați și goi.

Aproape goi au adormit și ceilalți doi, de oboseală uitînd să stingă și lumina veiozei de lîngă pat. În orice caz, acest „aproape” face diferența cînd e vorba de o piesă atît de importantă de lenjerie cum e cea intimă.

Ioan s-a lăsat gîdilit și a rîs la fiecare atingere. Era prea mult pentru el. Simțea că o să explodeze, dacă Amanda nu se oprește. Iar aceasta nu avea de gînd să se oprească, era premiul ei de cîștigătoare. El simțea că înnebunea, nu mai avea nici un control asupra propriului său trup. Rîdea în neștire, chiar ca un nebun, pînă și atunci cînd Amanda făcea pauză. Doar cînd Amanda i-a șoptit: „n-ar fi mai bine să-mi dai și mie jos tricoul?” i-a captat interesul și l-a făcut să se oprească din hohotele de rîs.

Ioan nu a mai stat pe gînduri nici o clipă în plus, și i-a dat jos tricoul. Amanda nu avea maieu, așa că a rămas goală de la pantaloni în sus. Sînii ei erau o idee mai generoși decît ai Anei, iar Amanda era foartă mîndră de forma lor perfectă, de fermitatea lor, și nu în ultimul rînd de mărimea potrivită. Nu ar fi vrut sub nici o formă să aibă sînii aceia uriași și artificiali pe care unele vedete și-i etalează la televizor. Oricît de multe uși deschid și oricît de ușor le propulsează pe beneficiarelor lor în carieră. Amanda prefera să aibă una pe merit, nu una de formă, sau în cazul la care se gîndea, de forme.

Ioan nu se mai sătura să-i sărute sînii, să-i mîngîie, să-i prindă uneori mai ferm în palmă și să-i strîngă, alteori masîndu-i încet și finuț. Amandei îi făcea plăcere, era o zonă sensibilă a ei, așa cum avea una și mai și, în dreptul pulpei. Dacă o atingea Ioan acolo, înnebunea de plăcere. Acum Amanda se gîndea să-l mai lase să se mai joace puțin, de încălzire, pentru că lui îi plăcea așa de mult, iar pentru ea era foarte bine, dar apoi să-i amintească de acel loc, clar preferat de ea.

Ca să nu-l scoată din ritm, Amanda se gîndi totuși că poate începe cu o diversiune.

– Știi ce? îl întrebă. Mă cam strîng pantalonii ăștia scurți.

Se ridică în picioare în fața lui.

– Mă ajuți? îl întrebă.

– Desigur, aprobă el, așezîndu-se în fața ei, pe covor.

Amanda se decheie și începu prima parte a dezbrăcatului, lăsîndu-l pe el să continue să-i alunece pe picioare în jos. Își ridică talpa stîngă, apoi pe cea dreptă, pentru a face loc pantalonilor scurți să se desprindă de stăpîna lor și să-și ia zborul prin cameră.

Apoi, ridică piciorul drept și-l așeză pe genunchiul tînărului. Acesta îi mîngîie genunchiul, apoi, încet, încet, se apropia de punctul ei cel mai sensibil. Ajuns la pulpa încordată, Ioan i-o mîngîie delicat. Apoi, o întoarse pe Amanda cu spatele, pentru a ajunge cu buzele la zona care o făcea pe fată să se întindă ca o pisică la mîngîiat.

– Îți place? o întrebă el.

– O, da! suspină ea. Nu te opri.

Amanda se întinse cu burta pe covorul moale, pentru a-i lăsa băiatului accesul liber la ambele pulpe. Ioan se putea mișca în voie de la una la alta, le putea săruta, le putea masa, le putea ciupi ușor sau apăsa mai tare. După cum îi venea. Orice ar fi făcut, Amandei îi plăcea teribil.

Cînd Amanda simți că e de ajuns, se întoarse cu fața în sus. Îl trase pe Ioan lîngă ea, și-l sărută pătimaș pe buzele lui îndulcite de pulpele ei. Cînd Ioan își trecu mîna peste pîntecul ei, Amanda mai descoperi o zonă sensibilă.

– Mai fă-mi aici, îi spuse ea, punîndu-i mîna pe burtică, în imediata apropiere a dantelei lenjeriei sale intime.

Ioan își plimba mîna încoace și încolo, cu degetele-i pricepute de pictor, în timp ce buzele lui îi dezmierdau buzele ei. Amanda nu se putea opri din sărutat, dar pantalonii lui scurți o zgîriau. Îl întrerupse un moment, desprinzîndu-și cu greu buzele flămînde de ale lui.

– Trebuie să scapi de pantalonii ăștia, îi spuse ea. Mă zgîrie.

– Of, scuză-mă, sări el repede în picioare.

Într-o clipită pantalonii lui scurți zburau să-i caute pe ai ei. Ioan, își păstră boxerii pe el, ca să fie la egalitate cu Amanda. Ea era mulțumită așa, o secundă se sperie că el ar fi putut continua cu această ultimă bucată de îmbrăcăminte, iar ea nu se simțea pregătită să-l vadă complet gol, în ciuda celor declarate.

Îi făcu semn să se mute în pat. Se strecură înfiorată sub cearceaf, chiar dacă în cabană era cald, simțea furnicături noi pe șirea spinării. Se gîndea că nu sînt din exterior, ci din interior, dar instinctiv se acoperi pînă la gît. Ioan veni și el dedesupt, zîmbindu-i fermecător. O mîngîie pe păr, pe obraji, pe buze. Ea îi prinse un deget între buze, strîngîndu-i-l. El o lăsă, și îi luă mîna sărutîndu-i încheietura. Ea îl mîngîie pe pieptul plat. Îi plăcea pieptul lui, chiar dacă era complet lipsit de musculatura unora dintre colegii mai sportivi. Ioan părea un copil, dacă te uitai doar la pieptul și burta lui. Doar privirea lui puțin încruntată, căutătura sfredelitoare, care parcă la fiecare uitătură încerca să descopere ce se ascunde dincolo de suprafață, în profunzimea fiecăruia, doar privirea îi trăda vîrsta. Ioan era primul care avea să devină major, și asta doar peste cîteva zile.

De mult anunțase mare petrecere de ziua lui. Acum, însă, Amanda îi spuse, cu un zîmbet larg, mîngîindu-l pe burtă:

– Uite, un preview la cadoul de ziua ta.

Îl sărută apăsat pe buze, în timp ce își strecură mîna în boxerii lui. Amanda nu-și putu cenzura un semn de exclamare. Dar Ioan nu-l mai văzu, topit tot după mîngîierile ei. Pentru a nu rămîne dator, își duse și el mîna încet spre pîntecul ei, apoi mai jos, spre partea ei cea mai ascunsă.

Nu a durat mult pînă cînd cei doi au ajuns la limita răbdării. Iar cînd n-au mai putut răbda, s-au dat bătuți în fața corpurilor lor. Ceea ce i-a făcut, de fapt, pe amîndoi, cîștigători.

*

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Primii pași (26)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: