Primii pași (4)

Luptă. Iubește. Plîngi. Speră.

For English click here.

Roman publicat prima oară la Editura Eikon (2017), disponibil acum și pe Amazon (click pe imaginea din dreapta).

Aici o să-l puteți citi gratis în foileton, așadar nu uitați să Urmăriți (Follow) blogul meu pentru a nu pierde nici un episod postat.

Enjoy!

Cu nu mulți ani înainte, Amada a fost foarte aproape de a o lua pe calea cea greșită.

Tatăl Amandei era alcoolic, era mai mult beat decît treaz, iar mama sa prefera să aibă amanți în loc să petreacă prea mult timp cu el. Așa că părinții Amandei se certau ori de cîte ori se întîlneau. Iar această situație se reflecta în modul în care aveau grijă de fata lor, mai exact în modul în care nu aveau grijă de ea.

În clasa a patra Amanda deja se înhăitase cu niște fete și băieți din cartier, toți mai mari decît ea, de asemenea copii proveniți din familii cu probleme. Unii erau deja delicvenți în miniatură, în timp ce alții aveau mai mărunte probleme de comportament. Toți fumau, așa că și Amanda a învățat. Limbajul vulgar era la ordinea zilei, la trei-patru cuvinte scoteau pe gură cîte-o înjurătură, așa că și Amanda o făcea. Oricine din afară vedea cu ochiul liber că Amanda se afla drept pe un drum greșit.

Se enervă cînd într-o seară mama sa veni acasă, strigînd că i-a ajuns, și se apucă să împacheteze lucrurile sale și ale Amandei.

– Plecăm! țipa mama Amandei.

– Cum?! spuse deja iritată Amanda. Nu vreau să mă mut!

– Ba da! Nu-mi pasă dacă vrei sau nu, nu vom mai sta nici o secundă în locul ăsta blestemat!

– Dar toți prietenii mei sînt aici…

– Scutește-mă, cum poți să-i numești prieteni pe huliganii ăia? Ar trebui să-mi mulțumești că te scot din gaura asta!

– Pentru ce să-ți mulțumesc? Nu te-am văzut, din nou! de zile întregi.

Amanda începu să plîngă.

– Acum, dintr-odată, a început să-ți pese?

Mama Amandei se opri din țipat. O privi pe fiica sa cu regret, dar în loc să o strîngă în brațe, îi spuse:

– Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Îmi pare rău, dar tatăl tău mă înnebunește…

– Nu e vine mea!

– Bineînțeles că nu e, dragă. Te rog, să mergem înainte să se întoarcă acasă. O să se enerveze, o să devină iarăși violent… Vorbim despre asta mai încolo… Îți promit. O să vezi, o să fie bine.

Amanda se îndoia că o să fie bine, dar de un lucru măcar era sigură: că mama o iubea, chiar dacă nu știa să i-o arate. Nu era deloc fericită că pleacă, dar se gîndi că altă variantă nu avea. Să rămînă singură cu bețivul ei de tată nu era o opțiune acceptabilă, iar să trăiască pe străzi, deși liberă, îi era teamă de ce se putea întîmpla. În sinea ei știa că anturajul ei nu era unul sănătos, deși niciodată nu avusese curajul să o recunoască.

Norocul a făcut ca mama ei să aleagă Brașovul, iar Amanda să o întîlnească la școală pe Ana, cu care se împrieteni pe loc. Viața ei se schimbă, într-adevăr, în bine. Chiar dacă mama sa muncea acum în două locuri ca să poată plăti chiria și întreține familia, era mai liniștită și se apropia cît putea de fiica ei. Iar aceasta simțea dragostea mamei, începu să-i aprecieze sacrificiile pe care le făcea; în plus se simțea acceptată, aproape adoptată de familia Anei, noua ei familie.

Mama Amandei, la început, nu privise cu ochi prea buni faptul că Amanda petrecea atîta timp cu Ana, dar pînă la urmă realiză că Amanda era fericită, ba mai mult, că acest mediu o ajuta să se îndrepte și să-și corecteze comportamentul. Iar pentru asta nu putea fi decît recunoscătoare, așadar renunță la orice gînd negativ.

Regreta doar cînd venea seara de la serviciu și Amanda nu era acasă, dar spera ca în viitor lucrurile să se îndrepte spre și mai bine. Iar pe de altă parte, o înțelegea: ce putea fata să facă singură acasă atîta vreme? Oricum, ea cînd venea acasă era atît de obosită încît nu mai avea putere să facă nimic, cu atît mai puțin să mai petreacă timp cu Amanda. Cădea epuizată pe pat și adormea aproape instantaneu, nu fără să-și îndrepte un ultim gînd spre fata ei. „Poate nu o s-o pierd!” gîndea și adormea.

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Primii pași (4)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: