FALS JURNAL DE FILOSOFIE

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Să vorbeşti despre (sau, mai ales, să scrii) filosofie în ziua de azi pare o îndeletnicire lipsită de sens şi complet anacronică, dacă nu de-a dreptul inutilă. E doar o părere. Fiindcă, dimpotrivă, în România astăzi este nevoie mai mult decît oricînd de filosofie.

       Dacă la origine cuvîntul desemnează „dragostea de înţelepciune”, putem rezuma sensul filosofiei la purul şi simplul act de „a gîndi”. A gîndi înseamnă în primul rînd a-ţi pune întrebări, de la cele mai simple pînă la cele fundamentale; a nu mai lua de-a gata tot ce ţi se toarnă pe gît, de la minciunile atît de pămînteşti ale politicienilor pînă la cele cu iz metafizic ori teologic; a-ţi reconsidera condiţia poziţia în această lume şi a ţi-o asuma; a-ţi interoga drepturile, dar şi obligaţiile, pentru a ţi le cere mai apoi; ş.a.m.d.

       Şi mai înseamnă, uneori, şi a mai citi cîte o carte din seria non-ficţiune – presupunînd a priori că nu ignori nici proza ori, de ce nu, poezia. Iar dacă acea carte se nimereşte a fi chiar una de filosofie, cu atît mai bine. De aceea, nu pot decît să salut apariţia unei cărţi asumate şi intitulate Tratat de ontologie, a lui Remus Foltoş. Autorul, un lup singuratic în preeria destul de pustie a filosofiei româneşti, pare predestinat să publice la o editură care poartă numele solitudinii: Editura Singur

       Acum, cititorul să nu se sperie: deşi este un „tratat”, cartea aceasta nu impresionează prin grosime, ci prin densitate. În fapt, din toate cele aproape optzeci de pagini pe care le are, doar cincizeci fac parte efectiv din tratatul în sine, primele fiind o introducere care aparţine mai degrabă literaturii (şi memorialisticii), iar ultimele sînt note.

Lectura textului principal este singura care nu este facilă, dar nici nu pune dificultăţi specialistului. Însă, bănuiesc, cartea nu este adresată (numai) specialistului, dar cu toate astea nici nu s-a dorit a fi o lectură „uşoară”. Ceea ce înseamnă: cu puţin efort mental, frazele îşi dezvăluie coerenţa, iar gîndirea din spatele lor se dezvăluie clară.

Ceea ce, la urma urmei, contează pentru cititor, pentru orice fel de cititor, este să ajungă la un dialog mental cu autorul, respectiv cu textul său. Această plimbare virtuală prin grădinile gîndirii – ceea ce nu înseamnă numaidecît că autorul ar fi aristotelician, nu, pentru că el este mai degrabă un neoplatonician nemărturisit, mai exact începe prin a fi aşa, abandonînd apoi această opţiune pentru a da o notă personală textului – este suficientă: nici nu contează dacă eşti de acord sau nu cu ipotezele, complicaţiile, explicaţiile şi analizele autorului. Ceea ce contează în final este exerciţiul gîndirii.

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: