FALS JURNAL DE POEZIE ŞI FUM

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Dintre toate oraşele care-mi plac, Sibiul ocupă un loc special, pentru că a fost prima mea „dragoste”. Am locuit de cînd m-am născut şi pînă la terminarea liceului la aproape şaizeci de kilometri de Sibiu: abia aşteptam o ocazie ca să dau o „fugă” pînă acolo, chiar dacă pe vremea aceea pre-revoluţionară drumul era infernal, se parcurgea cam în două ore cu un autobuz supraîncărcat, în care se comprima un aer încins şi irespirabil. Nici nu-i de mirare că autobuzului i se zicea „cursa” de Sibiu, pentru că erai prins în el şi strivit ca într-o cursă de şoareci. Deşi nu era dată să nu mi se facă rău pînă ajungeam, dorinţa de a revedea iarăşi şi iarăşi Sibiul, nevoia de a ajunge în el, erau mai puternice decît orice rău de cursă.

       Şi astăzi, după atîta amar de vreme, iubesc Sibiul şi merg cu plăcere în vizită, deşi nu mai există acea nevoie inerentă, de nestăpînit, de a ajunge acolo. Vremurile s-au schimbat, domiciliile de asemenea, şi cu siguranţă eu am făcut-o. Sibiul e tot frumos, iar după ce a fost Capitală Culturală Europeană, evenimentele nu se mai opresc, an de an sînt parcă tot mai multe, mai diverse, mai interesante. Deşi pentru unii sibieni – după cum îmi mărturiseau nişte prieteni – a devenit cam obositor, pentru turism, inclusiv turismul cultural, este profitabil pe toate planurile.

       După ce la mijlocul lunii iunie abia fusesem la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, după o lună iată că mă aflam din nou acolo, de data aceasta în calitate de invitat al Festivalului Internaţional de Poezie Artgothica, găzduit de „Casa cu Cariatide” de pe strada Mitropoliei. O reşedinţă celebră a Sibiului, în principal datorită porţii impresionante, străjuite de două coloane care-i dau numele: statuile a două femei în picioare, care sprijină pe capetele lor balconul de la etajul întîi.

       Să organizezi an de an un asemenea eveniment, adică să strîngi laolaltă cincizeci/ şaizeci de participanţi, majoritatea poeţi, să-i găzduieşti un week-end întreg şi să-i mai şi premiezi, nu e lucru uşor. Admiraţia mea pentru organizatori (= Asociaţia Artgothica Sibiu) este prin urmare cît se poate de sinceră.

       Aşadar, dacă despre organizatori numai de bine, ce se poate spune despre poeţi si poezie? Ei bine, dacă aş fi fost şi eu poet, aş fi vorbit probabil în versuri despre poeţi şi a lor poezie. Dar nu sînt, ceea ce pe lîngă toate neajunsurile, mi-a oferit şi un avantaj: am putut privi (sau, în fine, asculta) toate poeziile pe picior de egalitate. Mai mult, pentru că nu cunoşteam dinainte nici una dintre poeziile citite în cele două „nopţi ale poeţiilor”, le-am putut aprecia obiectiv în starea lor cea mai nudă, adică recitate de chiar autorii lor.

       Au fost două astfel de recitaluri, în cele două nopţi de week-end: primul eveniment „Noaptea Poeţilor” a fost la Cafeneaua Artiştilor – Art Café, iar a doua „Noapte” la Art&Pub Boehemian Flow. Poezie şi fum de ţigară pînă în zori! Asta în timp ce în paralel, sau mai exact complet paralel, în Piaţa Mare se desfăşura un eveniment extrem de gălăgios, ca atare pe placul publicului larg: Sibiu Fashion Days.

       Dar să revenim la poezie, respectiv la cîştigătorii premiilor pentru anul 2013, care merită să fie amintiţi şi felicitaţi, alături de cei care au jurizat (Nora Iuga – preşedintele juriului, Dan Mircea Cipariu, Virgil Diaconu, Adrian Suciu şi Lucian Vasilescu): Premiul „Mircea Ivănescu” pentru poezie: Valeriu Mircea Popa, Cercul de camfor (ceilalţi doi nominalizaţi: Daniel Bănulescu, În Șerpărie; Ciprian Chirvasiu, nimeni, nimic, niciodată). Premiul „Mircea Ivănescu” pentru debut: Adi Filimon, Spaimele (nominalizaţi Teodora Gheorghe, Moartea era un iepure șchiop; George Floarea, Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute). Premiul „Mopete” pentru manuscris: Florentina Crâsta. Premiul „Grinta” pentru manuscris: Cristina Cîrnicianu.

       Noaptea poeţilor a fost un succes, dar pentru mine, recunosc, care sînt nefumător, noaptea fumului a fost ca o călărie pe un cal sălbatic la rodeo; însă văzînd-o pe Nora Iuga, neobosită la cei optzeci şi trei de ani, nu pot să nu fiu optimist: fumul trece, poezia rămîne.

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: