FALS JURNAL DE STUDII RELIGIOASE. CÎTEVA LĂMURIRI

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Încă de pe vremea tinereţii lui Eliade, cînd acesta era luat în neserios şi supranumit peiorativ “yoghin”, iar primele lui studii despre – de exemplu – Alchimie, ori chiar despre Yoga, treceau cam neobservate – că, mde, de unde era să ştie românii de-atunci că Eliade avea să ajungă la un moment dat unul dintre cei mai celebri “istorici ai religiilor” din lume (meteahnă perpetuă a neamului: nu ne recunoaştem valorile pînă nu ni le descoperă alţii) – aşadar, încă de pe-atunci, şi pînă în prezent, Studiile Religioase în România, chiar dacă nu lipsesc cu desăvîrşire, sînt cel puţin ignorate, sau cel mult neînţelese de marea majoritate a oamenilor.

       Spun că ele nu lipsesc cu desăvîrşire pentru că există în ţară, ca exemplu, un Institut de Istorie a Religiilor, al Academiei Române sau un masterat de Studii Religioase, la Universitatea din Bucureşti, şi mai ales există cîţiva cercetători singulari care încearcă şi reuşesc prin propriile puteri, respectiv prin scholarship-uri, fellowship-uri ş.a.m.d. să facă cercetare ştiinţifică recunoscută şi apreciată de colegii lor din lumea civilizată unde Studiile Religioase ocupă un loc destul de bine poziţionat între disciplinele academice. Dar asta este departe de a fi suficient într-o ţară care se vrea europeană (iar de ochii lumii chiar se face că este, ca membră UE).

       Pentru început, ar fi bune (necesare) cîteva lămuriri, fie ele şi sumare (de această dată, urmînd să fie dezvoltate ulterior). În primul rînd, despre denumirea însăşi, de Studii Religioase, care este traducerea corectă a denumirii în limba engleză, binecunoscută în lume: Religious Studies. Pentru că alt nume, mai cunoscut în România datorită aceluiaşi Mircea Eliade, de Istoria Religiilor, nu acoperea spectrul tot mai larg al disciplinei (iar asta concomitent cu tot mai profunda şi stricta specializare), prima denumire a cîştigat tot mai mult teren. Dar, departe şi ea de a fi perfectă – o confuzie fiind cea de a socoti studiile în sine religioase, ceea ce nu e cazul. Astfel, instituţia mondială care reuneşte cercetătorii acestui domeniu, IAHR (= International Association for the History of Religions) a hotărît ca la următorul congres mondial, care va avea loc la Erfurt în 2015, să se discute schimbarea denumirii în IASSR (= International Association for the Scientific Study of Religions), denumire de care personal sînt satisfăcut şi cu care sînt foarte de acord[1].

       În al doilea rînd, făcînd parte dintr-o Europă (şi, în cadru lărgit, Lume) multi-religioasă, cu multe încrengături care se intersectează şi se întrepătrund continuu, cum să nu faci studii temeinice asupra acestora (religiilor)? Cum altfel le poţi înţelege dinamica şi, ca ultimă consecinţă, evita conflictele? Înfiinţarea unor departamente de Studiul Ştiinţific al Religiilor în universităţile româneşti şi în Institutele de Cercetare (care deja existentă prin ţară, sau care se pot înfiinţa) este nu un trend, ca să fim în rînd cu lumea academică, ci o necesitate. Aceste departamente nu sînt rupte de lume şi închise în turnul lor de fildeş, ci pun accent pe interdisciplinaritate, fiindcă mai mult decît oricare altele, colaborează cu nenumărate alte discipline, dialoghează direct cu “obiectul” cercetat – multe dintre religii fiind încă vii – şi produc efecte la nivelul societăţii, efecte care nu pot fi decît benefice pentru coabitarea în pace a celor de confesiuni diferite.

       În fine, nu în ultimul rînd, dar pentru astăzi este de ajuns, cele învăţate în departamentele de specialitate vor trebui aplicate în şcoli de viitorii profesori de “religie”, i.e. de religii. Dacă tot se doreşte această “materie” în şcoli, atunci Religia trebuie înlocuită cu Studiul Religiilor. Fireşte, şi manualele şcolare trebuie adaptate acestor cerinţe. Predarea unei singure religii, cum se face în prezent, nu mai poate continua, ci trebuie să se adopte un învăţămînt deschis, în care şi alte religii – vii sau dispărute – să-şi afle locul, pentru a da copiilor o şansă de a-şi deschide spiritul spre universalitate, mintea spre înţelegere, sufletul spre toleranţă şi vocea spre dialog.


[1] Pentru un scurt istoric şi o analiză a denumirilor acestei discipline academice, vezi Dorin David, On the Many Names of the Academic Study of Religion\s, în Alternative Modernities in Europe (Eds. Andrei Bodiu, Adrian Lăcătuş, Rodica Ilie, Georgeta Moarcăş), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013, pp. 310-324.

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: