FALS JURNAL DE O ZI DE LUNI

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Ziua de luni, 23 septembrie, trebuia să fie o zi de o mare importanţă în viaţa mea. La ora 10 era programată susţinerea publică a tezei mele de doctorat, La marginea labirintului. Concepte ştiinţifice ilustrate în proza fantastică a lui Mircea Eliade. La ora 15, urma susţinerea proiectului meu de cercetare postdoctorală, De la Morfologie la Morfodinamică. O analiză a Metodei Culianu, un proiect complex, interdisciplinar, și cu deschidere internațională.

       Atît de importantă era ziua de luni, încît pentru a reduce din apăsarea ei şi pentru diminuarea emoţiilor inerente, duminică glumeam cu soţia: “Mîine e o zi mare!” spunea ea. “Mîine o o zi de luni…” răspundeam eu. O zi obişnuită de luni…

       Care a început, cum era şi firesc în momentele de mare presiune, şi conform legii celor două minute, cu o tamponare a maşinii mele. În oricare zi din an, nu că ar fi vreuna potrivită pentru tamponări, dar oricum soarta a ales-o pe cea mai nepotrivită, în oricare altă zi n-ar fi fost o aşa de mare problemă. Dar acum, riscam să nu ajung la propria mea susţinere a tezei.

       De fapt, mă gîndesc acum la “legea” celor două minute, după cum am denumit-o. Explicată copiilor mei, dimineața cînd ne grăbim spre școală, este cam așa: dacă plecăm de acasă la 7.30 ajungem la școală cam în jur de opt fără un sfert. Dacă plecăm cu două minute mai tîrziu, nu ajungem cu două mai tîrziu, ci cu cinci, cel puțin. Și tot așa pentru fiecare două minute…

În general, în viața de zi cu zi, legea celor două minute este altfel: sînt acele minute în care rotiţele destinului se rotesc şi se potrivesc altfel decît s-ar fi rotit şi potrivit cu două minute mai devreme. Sînt cele două minute în care am oprit maşina pentru a rearanja termosul de cafea care s-a răsturnat în portbagaj, şi în care la cîţiva kilometri în faţă o maşină urma să oprească nu destul de în marginea drumului pentru a lua nişte pasageri, alta urma să oprească în spatele ei, iar maşina mea în cea din urmă. Ca şi în cazul fantomelor, nu ştiu dacă există cu adevărat această “lege”, dar în cazul meu s-a aplicat şi acum mi-e teamă de ea.

       Totuşi, nu pot să zic că soarta pînă la urmă nu şi-a schimbat sensul de mers, pentru că am întîrziat doar cîteva minute, iar membrii comisiei, tot respectul, au fost alături de mine şi mi-au transmis că ar fi aşteptat şi o oră dacă ar fi fost nevoie. Slavă Domnului că nu a fost.

       Nu ştiu cum, dar am reuşit să susţin teza ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic, ba chiar să și glumesc asupra situației. Ceea ce mă bucură, fiindcă îmi demonstrează că mă pot concentra chiar şi în condiţii de stres maxim. De acum pot să trec în CV această aptitudine, fără să mă întreb dacă e sau nu dovedită.

       Ba mai mult, am reuşit să mă focalizez, la doar cîteva ore de finalizarea susţinerii publice a tezei, şi să prezint un cu totul alt proiect, pentru un cu totul alt program. Cum s-au rotit însă rotiţele destinului în legătură cu aceasta, la această oră încă nu ştiu, pentru că rezultatele nu s-au publicat. Aşadar, cum ar spune un om de televiziune, despre aceasta în episodul următor.

       Acum, doar o remarcă şi apoi o întrebare, în loc de concluzii. Cînd am ajuns seara acasă, şi am închis uşa în urma mea, atunci doar am simţit presiunea acelei zile. Am adormit ca un soldat în tranşee, după o luptă la baionetă cu soarta, într-o zi friguroasă, vîntoasă şi ploioasă, de exemplu de noiembrie. Atunci, dacă aşa arată o zi obişnuită de luni, cum ar fi arătat una de “mare importanţă”?

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: