FALS JURNAL DE ZURICH (O AMINTIRE)

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Această pagină de fals jurnal a fost inspirată de o lectură: “Jung: o biografie”[1]. Autoarea, Deirdre Bair, cîştigătoare a National Book Award în 1981 pentru biografia lui Samuel Beckett, a publicat pînă în prezent cinci biografii, cele două de mai sus, plus: Anaïs Nin, Saul Steinberg şi Simone de Beauvoir. Această biografie a lui Jung este probabil cea mai completă şi mai detaliată biografie a lui C.G. Jung pe care am citit-o pînă în prezent; oricum, cu siguranţă e o lectură fascinantă. Deirdre Bair este o adevărată profesionistă, aşa cum există mulţi alţii în “breasla” biografilor mai vechi sau mai noi, interesaţi mai mult de aflarea şi prezentarea adevărului decît de luarea de poziţie, fie acuzatoare, fie părtinitoare, fireşte atît cît este omeneşte posibil, în legătură cu “subiectul” cercetat; sau, aşa cum mărturiseşte autoarea, întrebarea nu este dacă îţi place sau nu de personaj, ci cum a influenţat acesta societatea. Jung, fără îndoială, a fost unul dintre cei mai influenţi oameni ai secolului trecut.

       Cartea Deirdrei Bair, prin documentaţia exemplară, prin accesul la surse, multe dintre ele confidenţiale, sau la arhive pînă acum nemaiaccesate de nimeni, sau chiar cu acces interzis, fie de membrii familiei, fie de anumite organizaţii, şi prin complexitatea expunerii într-o carte de aproape 800 de pagini, a făcut din autoare o specialistă a vieţii lui Jung care a i-a adus nu doar laude, ci şi critici. Probabil cea mai “celebră”, de data asta între ghilimele dată fiind conotaţia negativă, este supărarea unui specialist (recunoscut ca atare în toată lumea) în opera lui Jung (şi nu numai), profesor de istorie a psihiatriei la University College London, Sonu Shamdasani. El este, printre altele, editorul Cărţii Roşii a lui Jung, şi autor al unor volume ca Jung Stripped Bare: By his Biographers, Even (London: Karnac Books, 2004), în care este inclusă şi critica lucrării autoarei citate; sau, mai recent, C. G. Jung: A Biography in Books (New York, W. W. Norton, 2012).

       Pentru cercetători sau pentru cei pur şi simplu pasionaţi sau interesaţi de personalitatea şi/ sau teoria lui Jung, fără îndoială aceste lucrări sînt de mare folos. Eu am citit cu real interes biografia Deirdrei Bair şi acum sînt curios să citesc şi lucrările lui Sonu Shamdasani, deşi doar ca un amator ce mă aflu pe tărîmul psihologiei jungiene, şi interesat mai mult de partea operei sale care ar putea fi inclusă într-un cîmp lărgit al Studiului Ştiinţific al Religiei. Oricum, mie personal lectura cărţii despre Jung mi-a trezit şi altceva: amintirea, încă vie, a Zürich-ului şi a împrejurimilor sale.

       Ori de cîte ori citesc despre traseul lui Jung de la casa sa din Küsnach, de pe Seestrasse 228, cînd din motive obiective nu mai folosea maşina, ci lua trenul din gara Küsnach, apoi cobora la Stadelhofen, gara în care am coborît şi eu timp de nouă luni, pentru a face aceiaşi cîţiva zeci de paşi pe care i-am făcut şi eu pînă la celebra staţie de tramvai Bellevue, despre care am mai scris în aceste false jurnale de Zürich, mintea îmi este invadată de atîtea şi atîtea senzaţii, imagini, culori, bucurii, nostalgii, sunete, prietenii, poduri, ape, tramvaie, cărţi citite, articole scrise, clădiri impozante, şi aşa mai departe; pe scurt, amintiri, nu mai multe şi nici mai intense decît din alte oraşe în care am locuit perioade de timp mai mult sau mai puţin lungi – şi nu puţine au fost locurile de rezidenţă pe care le-am schimbat de-a lungul vremii (Agnita, Cluj, Braşov, Philadelphia, Groningen sau Zürich), ca să nu mai vorbesc de cele din vacanţe sau locurile pe care doar le-am vizitat scurt – dar oricum mai proaspete şi, ceea ce e mai important, mai toate plăcute.

       Nu faptul de a fi trăit cîteva luni în zona Zürich-ului, sau faptul că am umblat prin locurile pe unde a fost şi Jung contează (nu sînt membru al niciunui fan club), cu toate că atunci cînd citeşti despre nişte locuri familare puse în legătură cu o personalitate de genul lui Jung, creează o plăcere firesc-omenească; contează amintirea însăşi. Căreia îi urmează speranţa ca şi Braşovul să ajungă o dată ca Zürich-ul, respectiv România ca Elveţia, dacă nu ca bogăţie, măcar ca nivel de civilizaţie. Din păcate, continuarea este amărăciunea faptului că, aşa cum prezentul proiectează viitorul, această speranţă este utopică, şi mai ales că nu-mi fac nici o iluzie despre acest fapt.

       Eu cred că nu degeaba Speranţa a fost inclusă în Cutia Pandorei, alături de alte rele (nici dacă ar fi aparţinut folclorului românesc n-ar fi fost mai nimerit!), chiar dacă interpretarea clasică a mitului îi dă conotaţii pozitive. Totuşi, acum sînt curios să aflu cum a interpretat Jung acest mit.


[1] Bair, Deirdre. Jung: o biografie. Bucureşti: Editura Trei, 2011

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: