FALS JURNAL DE ZURICH 8

Articol publicat prima oară în revista Timpul, acum disponibil și în volum (click pe imaginea din dreapta pentru a vedea volumul pe Amazon):

Pînă mai ieri, nu am înțeles deloc acele filme stupide – croșetate pe tema unui „ceva” care pătrunde în corpul omului, virusîndu-l – și în care o comunitate întreagă este cuprinsă de acel „ceva” și se transformă încet-încet, de exemplu în zombi.

       Nu am mai văzut un asfel de film de mult. În Zürich nici atît, pentru că nu am televizor și nici nu-i simt lipsa. Chiar dacă companiile de televiziune vor protesta și, cine știe prin ce miracol, vor dispărea, afirm că se poate trăi foarte bine și fără televizor. Ba aș plusa și aș spune că mult mai bine. Dacă ar fi să mă refer numai la timpul cîștigat, pe care alții îl pierd cu orele în fața emisiunilor care mai de care mai „antrenante”, și aici includ tot entertainment-ul, sau mai „analizante” – și firește aici intră pîinea și circul talk-show-urilor și a altor emisiuni ce se vor sau par de analiză. Dar, firește, cum zice americanul, it’s just me. Nu am pretenția ca românul să nu se mai uite la televizor, deși m-ar bucura să se uite mai puțin și să citească mai mult. Așa cum scriam nu de mult într-un alt articol, 88% dintre români declarau recent că se uită zilnic la televizor, în timp ce doar 6% citesc zilnic (ce e mai grav, 41% declară că nu citesc niciodată!)[1].

       Oricum situația stă destul de „bine” la întreg nivel european, un raport arătînd că media (în 2010) a fost de 228 minute/ zi de uitat la televizor, adică aproape 4 ore pe zi, în continuă creștere (cu 6 minute mai mult decît în 2009). La ora actuală există în Europa mai mult de 11.000 de canale de televiziune: numai în 2012 au fost lansate 369 de noi canale[2].

       Problema majoră nu este doar pierderea timpului, sau faptul că privitul la televizor nici nu necesită aptitudini deosebite, nici nu le antrenează (nici pe cele cognitive, dar nici pe cele sociale – pentru că te poți uita de unul singur la televizor fără nici o problemă), ci pe lîngă toate astea, așa cum demonstrează mai multe studii (cel citat în cele ce urmează fiind realizat chiar de doi specialiști ai Universității din Zürich, în colaborare cu unul aparținînd Universității din Basel), uitatul la televizor, deși este o activitate umană populară și uneori plăcută, cu cît este mai îndelungat cu atît mai puțin aduce fericirea.[3]

       Datele sînt din 2002 și 2003, iar studiul nu include și România, dar include Elveția, care este clasată pe locul al doilea la „life satisfaction” (satisfacția în viață), după Danemarca. Ultima clasată atunci dintre cele 22 de țări analizate este Ungaria. De cealaltă parte, respectiv uitatul la televizor în categoria „heavy” (adică mai mult de trei ore pe zi), Elveția ocupă ultimul loc, cu mai puțin de 10%, Ungaria locul al optulea, cu puțin peste 20%. Prima clasată aici este Grecia, cu aproape 40%. Cautînd-o în celălalt clasament, o găsim pe locul patru de la coadă, adică cu destul de mare insatisfacție în viață.    

România poate fi găsită în alte statistici, care doar confirmă ceea ce bănuim: cei care declară că nu sînt fericiți ajung la 38%, în timp  ce acei care declară că sînt fericiți sînt doar în procent mic, de 6%. Nivelul de satisfacție al vieții este de asemenea scăzut, de 4.7 (unde 1 este totală insatisfacție, iar 10 satisfacție)[4].

       Folosind apoi calcule complicate pentru neexperți în statistică cum este cazul meu, aplicate pe diferite categorii (după vîrstă, situație familială, educație, loc de muncă, etc.) cercetătorii au dovedit că există o corelație semnificativă între consumul TV și satisfacție: persoanele care se uită la televizor mai puțin de o jumătate sînt cele mai fericite, celor care se uită între o jumătate de oră și două ore și jumătate le scade satisfacția de viață, iar pentru cele care se uită peste trei ore situația nu e deloc roz.

       Una dintre concluziile la care ajung cercetătorii este: „We find that people who spend a lot of time watching TV report, on average, lower life satisfaction”[5]. Altele privesc insatisfacția privind situația materială, anxietatea, sau sociabilitatea.

       Oricum, eu nu voiam să vorbesc despre statistici, ci despre zombi. Pentru că zilele astea, stînd și eu degeaba în Zürich, adică neuitîndu-mă la televizor ci gîndindu-mă la situația în care se găsește România, am realizat că este complet greșit să o comparăm cu o corabie care se scufundă. Atunci am mai avea o șansă să ne salvăm, chiar dacă nu primii, odată cu șoarecii, dar oricum… Am înțeles atunci care este de fapt mesajul din filmele proaste cu zombi, și că țara noastră este într-o asemenea situație. Am ajuns atît de virusați încît o să sfîrșim prin a ne devora între noi. Acum doar stăm și-i așteptăm pe zombi să ne cucerească, avînd două variante: sau îi lăsăm să ne transforme, sau pierim. A treia ar fi să fugim, dar asta nu se întîmplă, dacă se întîmplă, decît în finalul filmului. Din păcate, nu am mai văzut de mult un asemenea film, și nu mai țin minte exact. Dar cînd mă întorc în țară o să mă uit la televizor, așteptîndu-l cît de mult: cu siguranță o să ruleze unul.


[1] Articol disponibil online pe adresa: http://www.observatorcultural.ro/La-Groningen-intr-un-paradis-al-cartilor*articleID_27004-articles_details.html

[2] http://www.acte.be/EPUB/easnet.dll/execreq/page?eas:dat_im=025B1B&eas:template_im=025AE9

[3] Bruno S. Frey, Christine Benesch și Alois Stutzer. „Does watching TV make us happy?”. Journal of Economic Psychology 28 (2007): 283–313

[4] http://www.nationmaster.com/country/ro-romania/lif-lifestyle

[5] Frey, Benesch și Stutzer. „Does watching TV make us happy?”, p. 305 [„Am ajuns la concluzia că persoanele care petrec mult timp uitîndu-se la televizor raportează, în medie, o satisfacție de viață mai scăzută”]

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: