Ziua în care…

Proză scrisă în luna mai a anului 2019, disponibilă deocamdată doar în limba română și nepublicată în volumul uși, ferestre și alte proze.

Cu aceasta se încheie deocamdată seria prozelor scurte. De mîine o să încep postarea unei serii de eseuri, adunate în volum sub titlul Fals Jurnal de…

Enjoy!

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

A ajuns la 7 a.m. fix, ca în fiecare zi. Lui Mr. M îi plăcea să se trezească devreme, chiar dacă pleca de obicei tîrziu de la sediu. După atîția amar de ani încă era pasionat de jobul său.

Ca de obicei, în timp ce-și bea cafeaua, cerceta rapoartele de pe ziua precedentă. O anumită foaie l-a făcut să se oprească din sorbitul pe îndelete a cafelei, ba chiar să o pună deoparte, ceea ce nu făcea niciodată, nu a făcut-o nici măcar cînd Statele au atacat Irakul, deși era mereu cu mîna pe telefon.. Deși era cel mai calm și calculat om din Agenție, acum însă, agitația părea că-i dă tîrcoale.

Puse repede mîna pe telefon.

– Alo, Mary, poți să-mi aduci rapoartele de ieri? Ba, te rog și pe cele de alaltăieri. Mulțumesc..

Privea hîrtiile cu o încordare pe care o controla bine, nici măcar Mary nu și-a putut da seama cînd a intrat cu dosarele, deși îl cunoștea pe Mr. M. de o viață.

– Mulțumesc, Mary, i-a spus el înainte ca ea să poată apuca să întrebe ceva. Asta e tot.

– OK, răspunse ea zîmbind.

După ce închise ușa, Mr. M. apucă grăbit primul dosar, răsfoi cu înfrigurare paginile pînă ajunse la cea pe care o căuta, apoi cu degetul pe foaie citi datele. Luă și cel de-al doilea dosar, îl puse lîngă primul, și procedă la fel. Apoi, așeză dosarul de azi peste, și îl privi cu o față împietrită.

Timp de cîteva momente nici nu clipi. Se gîndea profund la ce să întreprindă. Apoi, brusc, scoase telefonul mobil din buzunar și căută un contact.

– Alo, J., trebuie să ne vedem. Da, e urgent. Bine, ajung într-un minut.

Ieși cu dosarele în mînă, fără să pară că se grăbește.

– Mary, reține-mi apelurile te rog.

– Bine, M.

Mary era obișnuită cu asta, în fiecare zi Mr. M. ieșea undeva cu dosare în mînă, iar misiunea ei era să nu întrebe niciodată unde se duce cu ele. Era parte din jobul ei, așa cum secretele erau partea cea mai importantă din Agenție.

Mr. M. luă liftul pînă la ultimul nivel. Se opri în fața ușii pe care scria J.A.H. Director. Intră fără să bată.

– J., vreau să arunci o privire peste datele astea.. spuse el fără nici o introducere.

– Și eu mă bucur să te văd, M., glumi J., dar Mr. M. nu schiță nici un zîmbet, ci îi puse dosarele pe birou.

– Pagina 10. Aici, spuse el arătînd dosarul 1, sînt cifrele de azi, aici – dosarul 2 – cele de ieri, iar aici – dosarul 3 – cele de alaltăieri.

J. se uita la date, și se tot uita.

– Așa, bun, da bine, și care e urgența? Nu văd nici o..

– Privește aici, îl întrerupse Mr. M., și îi indică cu degetul exact locul.

– Hm, se încruntă J., asta într-adevăr este ceva.. neobișnuit.

J. îl privi pe Mr. M. adînc în ochi. Culoarea obrajilor lui, atît de roșii de obicei, era acum de un pal stafiu. Se ridică încet, ca amețit, și la fel de încet se deplasă în colțul unde era barul, luă două pahare și fără să întrebe le umplu pe jumătate cu whiskey.

– Trebuie să-l anunțăm pe President, reuși să spună în timp ce dădu pe gît licoarea salvatoare, sub privirile aprobatoare ale lui Mr. M., care-o bău pe a lui încet, dar ferm.

– O să convoc o întîlnire de urgență, cu toată lumea, mai spuse J.

– Cam cît timp crezi că mai avem pînă o să se afle?

– Nu știu, puțin.. În curînd toate canalele de știri, toate televiziunile, blogurile, youtuburile și ce dracu o mai fi pe lumea astea, o să fie pline de știrea asta! Damn! Să mergem!

În timp ce liftul cobora, J. dădu cîteva telefoane.

– Sîntem așteptați imediat, îi confirmă el lui Mr. M.

– God damn it, se scăpă Mr. M., azi trebuia să fie ziua în care totul era normal! O zi obișnuită de luni..

– Ei bine, nu mai e!

Peste puțin timp intrau în Biroul Oval, unde președintele T., generalul H., șeful FBI și încă trei înalți oficiali îmbrăcați în civil îi așteptau.

– Domnilor, sper că nu trebuie să umblu la butoane astăzi, glumi T. Care este urgența?

– Domnule președinte, domnilor, spuse grav J., punînd dosarele pe birou, așa ceva este fără precedent. Nu avem vreo confirmare și nici personal nu cred că așa ceva s-a mai întîmplat în istoria omenirii..

– Pare serioasă treaba, continuă președintele să glumească.

– Pagina 10, în toate dosarele, spuse Mr. M. Aici, spuse el arătînd dosarul 1, sînt cifrele de azi, aici – dosarul 2 – cele de ieri, iar aici – dosarul 3 – cele de alaltăieri.

T. privi de cîteva ori paginile indicate. Apoi îi privi pe ceilalți. Toți păreau la fel de nedumeriți.

– Bun, acum spuneți-mi la ce naiba trebuie să mă uit exact, se agită președintele.

– Scuze, domnule președinte, spuse J., aici, datele acestea.

Arătă cu mîna mulțimea de cifre. Toți se uitau cu atenție.

– Bine, spuse generalul H., nu văd nici o mare chestie aici. Creșterea este puțin mai mare astăzi, e drept, dar după cum știm toți, în fiecare zi este o creștere..

– Aveți dreptate, spuse J., dar vă rog, priviți în partea dreaptă, cealaltă coloană.

– O, se lumină la față președintele, aici e într-adevăr ceva ce n-am mai văzut: zero..

– My God, spuse generalul, iar directorul FBI exclamă și el un cuvînt mai puțin elegant, așa ceva nu am mai pomenit. Într-adevăr!

– Sînt corecte și verificate datele astea? întrebă președintele.

– Da, domnule președinte, spuse Mr. M., din nefericire sînt cît se poate de reale.

– Vă dați seama în ce situație ne aflăm? întrebă generalul.

– Este foarte grav, nici nu pot să-mi imaginez consecințele.. încă cîteva zile, dar ce spun, încă una ca asta, și lumea o să intre într-o panică de nici filmele de la Hollywood nu au prezis vreodată..

– Dacă-mi permiteți, nu cred că mai e nevoie de încă o zi, spuse grav Mr. M. Cîteva ore, după ce o să ajungă la News, știre virală cum se zice, o să fie de ajuns!

– Acum înțeleg care este urgența, spuse președintele. Domnilor, ce este de făcut?

– De aceea am convocat ședința aceasta extraordinară, spuse J. Trebuie să ne..

Soneria de alertă a telefonului lui Mr. M. îl întrerupse.

– Este live, spuse Mr. M. palid.

– Pornește televizoarele, strigă președintele, aproape alergînd spre o cameră alăturată. Pornește televizoarele.

– God help us, șopti Mr. M.

Pe ecrane (cu excepția unuia, dintr-un colț al camerei, al unei televiziuni mici, locale, unde se putea vedea un incendiu, un foc care ardea nebăgat în seamă de nimeni) la toate celelalte mari ecrane, se putea citi „breaking news”, iar prezentatorii zîmbitori și fericiți anunțau:

– Am primit aceste date, sînt verificate și vă putem confirma la această oră: este ziua în care – prima zi din istoria omenirii, așa cum o știm noi astăzi, cel puțin de cînd există date și statistici – ziua în care nu a murit nimeni!

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: