CityPower

În memoria lui Ioan Petru CULIANU

(For English press here)

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Eram şi noi, fireşte, îndrăgostiţi, ca toţi tinerii de vîrsta noastră, de jocurile de strategie. Mai ales de CityPower, cel mai nou apărut pe piaţă. Nu mi s-a părut niciodată o pierdere de vreme să stai ore întregi la computer, să creezi şi să fii stăpîn pe creaţia ta. Farmecul jocului era că se putea juca în reţea, cu prieteni sau necunoscuţi din toată lumea. Oricine îşi putea construi o casă sau un cartier, o fabrică sau chiar un business empire, în funcţie de abilităţi şi răbdare. Dar nimic nu se compara cu a crea personaje, bărbaţi şi femei pe care să-i urmăreşti de-a lungul vieţii lor veşnic tinere şi să-i pui în relaţii diverse, de afaceri sau de prietenie şi de iubire.

Iniţial, în CityPower, regulile erau simple : fiecare avea un kit de start, adică avea un anumit număr de puncte pe care şi le putea cheltui pe clădiri, afaceri etc., şi putea crea un anumit număr de personaje. Dacă punctele creşteau – din afaceri înfloritoare, din diverse vînzări pe care le făceai altor jucători, inclusiv imobiliare, din moşteniri sau căsătorii reuşite, ş.a. – creştea şi  „puterea” deţinută. O altă regulă era că în CityPower nu existau arme şi violenţă. Dar mai ales, nu existau suferinţa, boala, bătrîneţea şi moartea.

CityPower era un oraş perfect, şi e de înţeles pasiunea cu care jucătorii se jucau, seriozitatea pe care o investeau şi plăcerea cu care trăiau rezultatele.

Mie îmi plăcea să creez femei „fatale”, deosebit de frumoase şi de inteligente, pe care să le trimit în „lume” la vînătoare. Este incredibil cîte pot face bărbaţii, chiar şi cei virtuali, pentru o partidă de sex cu o super femeie. Şi aveam două, nu una! Devenisem un asemenea expert în crearea frumuseţii perfecte, încît nu cred că în CityPower existau femei mai reuşite. Nu e de mirare succesul pe care-l aveau. Şi este limpede că CityPower nu ducea lipsă de femei ! Avînd practic un spaţiu nelimitat, oraşul se putea întinde la nesfîrşit. În scurt timp, de la lansarea în care personajele se puteau număra pe degete, ajunsese la cîteva miliarde. Era imposibil să le ştii pe toate, dar cele mai reuşite apăreau în topuri şi puteai ajunge să le cunoşti. Fiindcă existau în spaţiul virtual, personajele puteau călători în spaţiu instantaneu, sărind peste cartiere nesfîrşite, direct la destinatar. Singura condiţie era ca acesta să deschidă uşa. Ale mele o găseau întotdeauna larg deschisă.

Nu ştiu exact cînd a început totul. Poate a fost un virus sau poate un jucător s-a „plictisit” şi a vrut să schimbe ceva. Nimeni nu poate spune… Cert este că într-o nefastă zi, în CityPower s-a întîmplat ceva neaşteptat. Altfel spus, imposibil! Cineva a dispărut. Vestea s-a dus repede, toţi jucătorii şi toate personajele lor numai despre asta povesteau. Pentru că nu era ca şi cum cineva s-a hotărît să se retragă, şi şi-a sters contul şi personajele. De fapt, nici nu era posibil aşa ceva. Dacă acel cineva, presupunînd prin absurd că s-ar fi săturat, pur şi simplu se oprea din joc, şi-şi lăsa personajele de capul lor sau mai degrabă în grija altora. Am auzit chiar de cazuri, cînd un jucător se retrăgea şi-şi vindea, în lumea reală, pe bani adevăraţi, întreaga creaţie. Dar să dispară un bărbat, altfel destul de bine, mereu în top, imediat după cele două femei ale mele şi tot timpul primul în topul bărbaţilor, aşa ceva nu se putea. Creatorul lui nega că ar fi făcut el ceva; dimpotrivă, era disperat: îşi pierduse cel mai bun personaj. Dar nu oricum, ci acesta parcă se evaporase cu totul. Multe zile a fost căutat de mulţi jucători şi de personajele lor, prin toate cotloanele spaţiului virtual şi în toate cartierele CityPower-ului, dar a fost peste putinţă să fie găsit. Pînă la urmă ne-am resemnat şi am acceptat ideea că „asta e, dispăruse”.

Episodul era de mult uitat cînd s-a întîmplat a doua ciudăţenie, mai mare decît prima. Bărbatul a apărut, tot aşa din senin cum dispăruse. Dar nu mai era acelaşi pe care-l ştiam. Nu mai dorea să facă curte femeilor, nici măcar alor mele. Nici nu mai zîmbea. Era mereu nervos şi punea la cale revolte. „Cît o să mai stăm sub asuprirea lor, striga în pieţele publice cu fîntîni arteziene minunate sau în parcurile mereu înflorite. Încetul cu încetul începea să capete adepţi, tot mai mulţi, şi noi nu puteam face nimic. Nu pot să-mi dau seama ce-l supărase într-atît, doar trăise într-o lume perfectă. Nu ştiu cu cine se întîlnise şi unde fusese cît a fost dat dispărut, nu ne-a spus niciodată, dar venise cu o teorie nemaiauzită: dacă oamenii ne-au creat în spaţiul virtual, pentru că ne-au gîndit, zicea el, existăm şi în spaţiul lor mental. Şi de aici…

Aşa a început, mai întîi cu revolta asta de mică întindere, pînă a ajuns o adevărată revoluţie, care a cuprins întreg CityPower-ul. Şi pentru că noi ne-am creat personajele perfecte, veşnic tinere şi nemuritoare, e clar că în faţa lor omenirea nu a avut nici o şansă. Dar n-ar fi trebuit să se întîmple aşa ceva : noi îi făcusem non-violenţi.

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “CityPower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: