Ieri

(For English press here)

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

Ieri pe la prînz, lîngă magazinul de antichităţi, am trecut, aproape să mă ciocnesc, la un centimetru, de o domnişoară. Ne-am cerut scuze unul altuia, şi abia atunci am privit-o. Era M, cu siguranţă, însă nu m-a recunoscut. E drept că au trecut luni, poate chiar un an de cînd nu ne-am văzut, dar era neschimbată. A dat să plece. Am strigat-o pe nume. S-a întors mirată. Mă cunoaşteţi, m-a întrebat? Dar cum să nu, i-am spus. Nu mă recunoşti? Îmi pare rău, a răspuns grăbită, apoi s-a întors şi a plecat fără să-mi mai lase timp pentru a mai spune ceva.

Aşa începe un caiet al lui D, un bun amic de-al meu, plecat acum în alte ţări să-şi încerce norocul. Mult timp am crezut că este vorba de o povestire. Era unul din multele caiete pe care mi le-a lăsat la plecare, să încerc să le public. Că eu nu mă mai întorc, mi-a mărturisit, şi e păcat. Erau note şi reflecţii pe marginea cărţilor citite, cîteva poezii şi nişte povestiri, un început de roman, însă cel mai important era ceea ce numea a mea sistemă-epistemă filosofică. Pentru că de sistem filosofic ar fi absurd să mai vorbim în zilele astea, dragul meu A, mai adăuga zîmbind. Alături de toate acestea se aflau cîteva caiete, numerotate pe copertă, care nu cuprindeau însă notaţii datate, dar felul în care erau scrise m-au lămurit că este vorba de jurnalul său. Caietul de care vorbesc, face parte din seria acestor caiete, şi nu doar ca format, copertă, etc., ci şi după conţinut, mi-am dat seama după mult timp, chiar dacă nu este numerotat. Sau mai degrabă, a fost numerotat, pentru că se vede o ştersătură pe copertă. Stilul însă nu diferă deloc de celelalte, poate doar prin lungimea unor pasaje, care te duc cu gîndul la o povestire. Acum cîtva timp i-am scris un e-mail lui D, pentru a-mi lămuri problema, dar răspunsul lui n-a fost deloc aşa: nu-mi amintesc de acel caiet, şi mai ales nu ţin minte o astfel de întîlnire, cel puţin ciudată, trebuie să recunoşti! Eşti sigur că era printre caietele mele? După ce i-am răspuns că inclusiv scrisul este identic, nu numai caietul, dovadă că l-a cumpărat odată cu celelalte, a dat virtual din umeri şi mi-a zis să nu-mi bat capul cu el, ci să văd mai departe de opera lui filosofică. L-am ironizat eu puţin, însă m-am ocupat într-adevăr serios de ceea ce chiar ar putea să devină o operă filosofică de primă mărime, aşa cum nu s-a mai scris la noi de la Blaga. Astfel că am neglijat un timp jurnalul şi caietul.

Zilele trecute, însă, după ce am predat editurii şi ultima parte din textul filosofic, l-am regăsit. De data asta l-am citit în totalitate, apoi i-am citit întreg jurnalul şi mi-am notat anumite lucruri care m-ar fi putut ajuta în cercetarea pe care eram hotărît s-o duc pînă la capăt. În primul rînd, nume ale prietenilor comuni, numere de telefon şi adrese, locuri în care s-au întîlnit, etc. Am încercat s-o sun pe M, dar la numărul acela stătea de un timp o altă familie. Nici C, prietena cea mai bună a lui M nu a fost de găsit. Dar, încet, încet, lista se restrîngea tot mai mult şi eu stăteam tot pe loc. Dacă nu aş fi moştenit o încăpăţînare aproape prostească, aş fi abandonat cercetarea. Poate că totuşi nu era decît o povestire, scrisă de D atît de demult încît a şi uitat-o. Dar eram hotărît să nu mă dau bătut, pînă nu epuizez toate variantele pe care le aveam. Am pornit aşadar, în căutarea unei adrese pe care o găsisem după multe eforturi. Era ultima speranţă.

Am sunat cu inima strînsă, de parcă aş fi făcut ceva ilegal sau de parcă viitorul meu depindea de asta. Mi-a deschis o domnişoară. Era brunetă, dar nu m-am dat bătut, chiar dacă D scria că fata era şatenă. Bună ziua, mă scuzaţi că vă deranjez. O caut pe d-ra M. Tînăra m-a privit puţin surprinsă, apoi mi-a spus: eu sînt. Dar nu vă cunosc… Nu mi-am putut reţine bucuria; imediat însă, am redevenit serios: dacă e o altă M? M.I., mai întreb? Da, dar tot nu înţeleg… O să vă explic, dacă-mi permiteţi.

După ce mi-a expus pe scurt situaţia, l-am lăsat să intre. Dar înţelegi, J, nici măcar nu-l ştiam. Nici pe el, nici pe D, deşi susţineau contrariul. E drept că A mi-a mărturisit că a crezut că-i vorba de o proză de-a lui D, dar faptul că m-a descoperit demonstra contrariul. I-am zis că poate a luat numele meu şi adresa din cartea de telefon, şi le-a folosit pentru a da veridicitate poveştii lui. Este posibil, e o idee bună, D era în stare de aşa ceva, mi-a spus. Dar mi-ar fi spus. Nu avea nici un motiv să-mi ascundă asta, a mai adăugat. După ce am mai povestit o vreme, a plecat, la fel de nedumerit ca la început. Mi-a promis că o să se întoarcă după ce mai află ceva nou. Dar după cîteva zile, nimic. După ce au trecut încă aproape trei săptămîni, tot nimic. M-a intrigat şi pe mine toată chestia asta, înţelegi? Aşa că l-am sunat eu. Nu l-am găsit. L-am mai sunat după vreo două zile, tot nimic. Din fericire aveam adresa lui. După ce m-am gîndit bine, am hotărît că totuşi pot merge pînă acolo, fără să par prea deplasată. La urma urmei, el a venit primul la mine, nu? A doua zi, am sunat la uşa lui. Sau aşa credeam eu. Se pare că am primit o adresă falsă, pentru că doamna în vîrstă care mi-a deschis mi-a spus că nu a auzit niciodată de A. Nici de D. Era prea serioasă ca să o pot bănui măcar că-mi ascunde adevărul, aşa că am plecat fără să mă lămuresc. Dimpotrivă, situaţia e mai încurcată decît la început. Şi a început să mă enerveze, înţelegi, J?

Înţeleg, îi spun. Este într-adevăr straniu; dar este şi distractiv, totodată, adaug, aşa că nu te supăra. Interesant, îi mai spun la plecare. Sună-mă, te rog, dacă mai afli ceva.

De-abia am plecat de la M, şi mi-a şi sunat telefonul. Te poţi întoarce? Am descoperit ceva… Imediat, am răspuns. În cîteva clipe am fost înapoi. M mă aştepta la uşă. Am găsit în poştă asta. Era un plic mare. E de la D. Îţi vine să crezi? Am dat din umeri. Nu l-ai deschis încă? Dă negativ din cap. Mi-am zis să te aştept. Ce o fi? Deschide-l şi o să vedem! M încearcă să deschidă plicul, dar îi tremură mîinile. Ai emoţii, îi zîmbesc în timp ce iau eu plicul să-l deschid. Înăuntru, o carte. E semnată de D. Titlul: Povestiri. Pe prima foaie, o dedicaţie. Îi întind cartea lui M. Citeşte-o, îmi spune. Nu cred că mai poate fi ceva ce tu nu poţi citi. Mă conformez: “Pentru M, în amintirea nopţilor fără lună în care ne plimbam pe malul şoselelor şi al căilor ferate, prefăcîndu-ne că sînt altceva şi că ne iubim. D”. O privesc. Nu te încrunta la mine, îmi spune, nici nu-l cunosc pe tip! Asta-i prea de tot, îi spun contrariat. Cine naiba sînt tipii ăştia şi de ce îşi bat joc de tine, de noi, la urma urmei?! Deja eram convins că totul nu este decît o farsă, dar nu înţelegeam rostul ei. Numai din distracţie? Privesc plicul: nici o adresă a destinatarului, doar numele. Nici timbru, nici ştampilă poştală. Cînd l-ai primit, o întreb? Nu ştiu. Înainte l-am găsit în poştă, cînd te-am condus. Ce mă enervează, aproape strig. Ei, lasă, îmi spune, nu te enerva. O să mă descurc. O să-i ignor!

Mă mai învîrt puţin, apoi plec din nou. Cîteva zile nu mai primesc nici o veste de la M. E drept, şi eu am foarte mult de lucru, încît n-am timp nici s-o sun. Însă acum o să-mi fac puţin, şi o să merg să o vizitez. Cu maşina nu-mi ia mai mult de zece minute, dar prefer să fac o plimbare, să mai iau o gură de aer de oraş îmbîcsit. În aproape o jumătate de oră ajung. Sun la uşă. Nu primesc nici un răspuns. Insist. Nimic. Folosesc cheia de rezervă. Înăuntru, nici urmă de M. Mă învîrt cîteva momente prin apartament. Văd cartea lui D, pe un fotoliu. Mă aşez şi încep să o răsfoiesc. Prima povestire, începe astfel: “Ieri pe la prînz, lîngă magazinul de antichităţi, am trecut, aproape să mă ciocnesc, la un centimetru, de o domnişoară. Ne-am cerut scuze unul altuia, şi abia atunci am privit-o.” Citesc nerăbdător, surprins şi tot mai contrariat, mai departe. “Era M, cu siguranţă, însă nu m-a recunoscut.” Nu mai e nevoie să continui. De altfel, nici nu mai pot.

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Ieri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: