Inscripţia

(For English press here)

Donate

If you like what you read and what you see on my page, and want to support my activity, please donate 1 euro - or more 🙂 Thank you!

€1.00

“Stimate d-le Alexie, ţin neapărat să vă ataşez, prin acest mesaj electronic, fotografia inscripţiei descoperită de mine într-una din săptămînile trecute. Am încercat singur, apoi cu cîţiva colegi de peste ocean să o descifrăm şi catalogăm. Părerile noastre diferă, şi am dori să aflăm o altă opinie pertinentă. În mod normal nu v-aş fi deranjat numai pentru atît, dacă anumite întîmplări nu m-ar fi forţat să o fac. Poate o să ne reîntîlnim vreodată, şi atunci o să vi le expun. Sînt sigur că dvs., cel mai renumit specialist în protocreştinism şi cunoscător al limbilor vechi, o să-i aflaţi adevăratul sens. Vă cer, aşadar, ajutorul. Am totodată speranţa că o să vă capteze atenţia. Sincerely yours, prof. B. Benedict, Princeton University”.

Am citit de cîteva ori e-mail-ul acesta, pînă am hotărît să vă prezint şi vouă fotografia primită. Aş vrea să o priviţi cu atenţie, şi să încercăm împreună să o descifrăm.

Nu-mi venea să cred. Renumitul profesor B. Benedict de la Princeton îi cerea ajutorul şi mai renumitului prof. Alexie, de la Universitatea din Chicago, care, la rîndul lui, ni-l cerea nouă, celor trei doctoranzi ai săi. În afară de mine, mai erau Joseph, sosit din Africa de Sud, cel mai “bătrîn” dintre noi trei, deşi ca vîrstă era ceva mai tînăr decît mine, începuse doctoratul cu doi ani înaintea mea, şi Charlize, născută în India, dintr-o localnică şi un englez, fugiţi în America pentru a-şi putea împlini dragostea, care începuse studiile cu un an mai tîrziu decît Joseph. În fine, eu însumi, licenţiat la Cluj, am avut norocul de a-l audia pe profesorul Alexie, şi el născut în România, la Sorbona, pe cînd îmi făceam masteratul în istoria religiilor, unde era invitat de profesorul şi primul meu mentor, Michel Meslin, pentru o prelegere despre Manuscrisele gnostice. Încă din liceu, de cînd citisem Gnozele dualiste şi Arborele gnozei, ale lui I.P. Culianu, eram preocupat de gnostici şi de evoluţia creştinismului în primele lui secole. Am pus cîteva întrebări la subiect, al căror răspuns s-a prelungit cîteva ore bune după terminarea prelegerii, la cină. Aşa l-am cunoscut pe cel care, în anul următor universitar, avea să-mi devină profesor şi conducător al tezei mele de doctorat.

Multă vreme m-am gîndit ce şansă am să calc pe aceleaşi coridoare şi să respir acelaşi aer ca Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu sau Virgiliu Alexie, unul urmaşul altuia la catedra de la Divinity School (din păcate, ultimul înlocuindu-l pe Culianu ca urmare a tragicului său sfîrşit). Acesta a fost şi unul din motivele ce m-au hotărît să-mi fac aici PhD-ul, în locul Parisului. Apoi, deşi la Sorbona învăţasem într-un an cît în România în toată facultatea şi probabil şi mai mult, aveam nevoie să ies din bătrîna Europă şi să încerc sistemul american de învăţămînt. Nu-mi pare rău: bibliotecile sînt excelente, profesorii au timp să stea de vorbă cu fiecare student, cu atît mai mult cu cei interesaţi, şi nu în ultimul rînd libertatea de mişcare este mai mare. Cel mai mult, însă, doream să fiu acolo unde au fost primii mei profesori neîntîlniţi decît în cărţi. Eliade, în primul rînd, de pe vremea gimnaziului meu şi a Romanului adolescentului miop al său, a romanelor, eseurilor şi memoriilor sale, apoi a operei sale covîrşitoare de istoric al religiilor. Pe Culianu l-am aflat abia cu puţin timp înaintea asasinatului, însă de atunci nu l-am mai părăsit niciodată. Mereu a venit cu ceva nou, mereu cu o idee, o sclipire de geniu, o lumină proprie asupra vreunui aspect întunecat. Eram şi eu, ca şi ei, preocupat şi de literatură, însă de cînd am sosit în State nu am mai avut timp să scriu aproape nimic; de aceea am hotărît să aştern rîndurile astea, chiar dacă nu ca literatură, ci ca întîmplări care, fără îndoială, sînt foarte importante, şi se vor dovedi astfel, sînt convins, în viitor.

Inscripţia pe care prof. Alexie ne-a proiectat-o pe peretele alb era de fapt un fragment, o bucată dintr-un papirus, care, la o primă privire, îmi părea că are legătură cu codicele găsit la Nag Hammadi. Aşa cum manuscrisele au constituit o descoperire crucială, tot aşa spera prof. Benedict să se întîmple cu inscripţia sa. Domnul profesor, ne-a spus prof. Alexie, nu ne-a transmis traducerea făcută de el şi de colegii săi, ca să nu fim influenţaţi, probabil. Şi nici părerea lor referitoare la text, de unde ar putea face parte, de cine ar fi fost scris, etc. Aşa că, nici eu nu o să v-o spun pe a mea, pînă nu o să vă aflu părerea voastră. Aşadar, ce spuneţi? Care este?

Priveam toţi trei inscripţia. Nu erau decît cîteva propoziţii trunchiate, iar traducerea lor, dat fiind că lipsea întregul căruia aparţineau, le făcea să nu aibă nici un sens. Cred că este legată de manuscrisele de la Nag Hammadi, spun. Apare în text o referire destul de probabilă, chiar dacă îndirectă, la Pistis Sophia. Este un punct de plecare, spune profesorul. Eu cred că totuşi cuvîntul se referă la Sophia, într-adevăr, însă polemic, fără a fi un fragment al gnosticilor, începe Joseph. Sau cel puţin, nu a celor pe care-i ştim noi. Şi eu am aceeaşi impresie, adaugă Charlize, că nu seamănă prea bine cu nimic din ceea ce ştim. Părerea mea, atunci, este că sau e un fragment dintr-o nouă Evanghelie apocrifă, sau, ceea ce ar fi într-adevăr ceva extraordinar, un fragment dintr-un alt sistem dualist, care abia acum se lasă descoperit. Şi atunci, spuse profesorul, ar exista totuşi o legătură cu manuscrisele de la Nag Hammadi, chiar dacă numai aceea că le completează. Oricum ar fi, prima idee care se desprinde aici este că fragmentul nu face parte din nici o gnoză dualistă cunoscută, şi nici din cele patru Evanghelii sau apocrifele descoperite pînă astăzi. Să fie, aşadar, ceva cu totul nou? Mie mi se pare puţin probabil, spun. Chiar dacă cuvintele nu au nici o noimă, neraportate la ceva deja descoperit. Adică, tocmai de aceea… Este logic imposibil, completez, să fie ceva complet nou: chiar dacă ar fi un apocrif, trebuie atunci relaţionat cu Biblia, iar dacă e un nou sistem gnostic, ceea ce mi se pare, din nou, şi mai puţin probabil, să nu fi lăsat nici o altă urmă pînă astăzi, şi tot trebuie relaţionat cu ceva, în cazul acesta, tot cu Biblia. De acord, spune profesorul. Haideţi atunci să ne uităm mai bine la felul în care este scris. Pînă la datarea cu carbon, care o să ne lămurească, să vedem dacă putem, nu ghici, ci data noi perioada în care a fost scris. Să începem cu începutul.

Am încercat aproape o oră să ajungem la o concluzie. Era clar că numai dintr-un asemenea fragment, era greu. Însă erau cîteva cuvinte care ieşiseră din uz după anul 300 d.H. Iar dacă ne gîndim la primii creştini şi primii gnostici, puteam restrînge anii la perioada cuprinsă pînă în anul 200. Aşadar, cîndva în secolul întîi sau al doilea a fost scris acest fragment. Am încercat apoi să-i aflăm posibilul autor. Imaginaţi-vă, însă, că vi s-ar cere să recunoaşteţi un autor după un sfert de pagină dintr-o carte, indiferent din ce parte. Lucrul ar fi aproape imposibil, mai ales dacă cartea este inedită. În plus, tot ceea ce aţi cunoaşte ar fi unele cronici apărute în cîteva reviste, mai mult sau mai puţin complete şi pertinente, un fragment dintr-o biografie, şi cam atît. Astfel, a trebuit să dezlegăm o enigmă cu indicii extrem de slabe. De aceea, propunerile noastre, pe care le-am trimis profesorului Benedict, erau cu titlu posibil, sau informativ. Variantele noastre erau următoarele:

  1. Textul era scris de un reprezentant al gnosticismului, probabil a ramurii valentiniene, şi atunci era clar o bucată dintr-un nou papirus care făcea parte integrantă din cele descoperite în 1945 la Nag Hammadi, în Egiptul de Sus. Referinţa la Sophia era atunci legală, dacă ţinem cont de miturile prezente în majoritatea variantelor gnosticilor, anume cel al căderii Sophiei, care are ca urmare crearea lumii, sau cel al căderii demiurgului, avorton al Sophiei, care creează el lumea, imperfectă ca şi el.
  2. Inscripţia era un fragment din scrierea, încă nedescoperită, a marelui Marcion din Sinope, care a trăit aproximativ între anii 80-155, şi care a întemeiat chiar o biserică, concurentă serioasă a Bisericii creştine pînă pe la jumătatea secolului al III-lea. După cum bine se ştie, dispariţia Bisericii marcionite s-a datorat, chiar dacă în principal, nu numai martiriului la care au fost supuşi membrii ei, ci şi prin asceza drastică autoimpusă, care nu era la îndemîna oricui, deşi a adunat destui adepţi în acea vreme.
  3. În fine, ultima variantă, după părerea noastră, prea frumoasă ca să fie adevărată, era aceea că fragmentul găsit ar fi putut fi o bucată din controversata Evanghelie a Apostolului Pavel, care pentru simplul fapt că nu a fost descoperită nu înseamnă că nu a fost scrisă. Marcion însuşi îl recunoaşte numai pe Pavel ca Apostol, chiar dacă nu fusese unul dintre cei doisprezece discipoli, pentru că a fost apoi ales direct de Isus şi de Dumnezeu Tatăl. Pavel vorbeşte des despre Evanghelia sa, revelată direct de către Hristos, însă nu se ştie dacă a existat şi o variantă scrisă. Există, însă, în Biblie, binecunoscutele Epistole.

Atunci, în ultimele două cazuri, referinţa la Sophia, de care am vorbit deja, apărea în text într-o posibilă polemică cu gnosticismul. Concluzia finală era că numai din această inscripţie nu se putea decide exact care din aceste variante era cea adevărată şi că speram că viitorul să ne releve alte fragmente, dacă nu cumva textul întreg.

Răspunsul profesorului Benedict nu s-a lăsat aşteptat. Ni l-a forward-at şi nouă profesorul Alexie: “Dragii mei, vă trimit mesajul primit chiar astăzi de la prof. Benedict. (Urmează scris Original message şi informaţiile adresantului, apoi textul următor): Dear Mr. Alexie, vă mulţumesc pentru promptitudinea cu care mi-aţi trimis rezultatele dvs. Între timp, noi am continuat cercetările, însă din păcate nu am mai descoperit – încă, sper – nici un alt fragment. Concluziile la care aţi ajuns împreună, după cum scrieţi, cu studenţii dvs. cei mai buni, aruncă o lumină nouă concluziilor noastre. În prima fază noi am crezut că este vorba despre un text paulician, în primul rînd pentru că a fost descoperit în Bulgaria (aţi înţeles foarte exact de ce nu v-am dezvăluit pînă acum această informaţie), însă o primă datare cu carbon ale căror rezultate le-am primit ieri, confirmă ipoteza dvs.: într-adevăr, papirusul este din jurul anului 120 d.H. Rămîne să primim şi analizele făcute în laboratorul din Londra, unde am trimis o mostră; însă sînt convins că nu o să fie diferite, ci doar mult mai exacte. Mă bucur că aţi fost captivat de acest fragment şi vă mulţumesc că-mi oferiţi sprijinul şi pe viitor. Dacă aveţi nevoie de ceva, care să vă ajute, scrieţi-mi. Eu sper să mai găsim şi alte fragmente, care să ne ajute în cercetarea noastră, de acum, comună. Al dvs., B. Benedict”.

După o lună de cercetări arheologice fără rezultat, profesorul nostru şi profesorul Benedict au hotărît să publice un prim articol, în care să facă cunoscută descoperirea şi concluziile. Ne-am bucurat că o să fim amintiţi şi noi. La urma urmei, aşa cum a spus prof. Alexie, am muncit împreună, o meritaţi! Articolul apărut mai întîi în Statele Unite a făcut vîlvă. A fost imediat tradus şi republicat din Franţa pînă în Japonia, din Anglia în Africa de Sud. Mulţi savanţi au formulat propriile opinii, însă părerile lor nu au diferit în principiu de concluziile formulate de noi. Cel mult, se hotărau pentru una sau două variante din cele trei, însă asta era tot. Timpul trecea, şi nimic nu lumina misterioasa inscripţie. Încetul cu încetul începeam să o dăm uitării şi să ne vedem fiecare de tezele noastre de doctorat. Faptul că a mea era legată de “gnozele dualiste ale Occidentului”, cum îşi intitulase Ioan Petru Culianu celebra-i carte, m-a determinat să introduc inscripţia şi să citez concluziile, într-o anexă.

Asta a fost tot. Mai mult nu am putut face nici unul dintre noi. Şi pînă Istoria însăşi nu va hotărî să mai scoată la iveală sau să creeze alte fragmente, alte inscripţii, care să ajute să aflăm adevărul despre această primă inscripţie, acest prim fragment, sau măcar să ne scoată din ignoranţă şi să ne ajute să-i înţelegem sensurile pe care acum şi le ascunde. Eu unul sînt convins că la vremea potrivită, aşa se va întîmpla. Poate, acum, încă lumea nu este pregătită să afle totul·.


· Cu cîtva timp în urmă, pe cînd mă pregăteam să duc acest text la tipar, am primit, de data aceasta şi noi împreună cu prof. Alexie, un nou mesaj de la prof. Benedict. Aproape cînd renunţase să mai facă săpături, a descoperit o altă inscripţie, un nou fragment din acelaşi text. În mare este vorba de contestarea Vechiului Testament ca şi prefigurare a Noului, şi susţinerea necesităţii de a se renunţa la el; V.T. este întemeiat pe Lege, pe cînd N.T. pe Credinţă. Hristos a venit în lume pentru a ne scoate de sub blestemul Legii.

  Cam asta conţinea fragmentul, ceea ce nu putea decît să ne convingă că variantele noastre erau adevărate, însă fără să ne aducă vreo lămurire asupra cărora puteam renunţa. Fiindcă se ştie că Gnosticii au făcut o “exegeză inversă” a Vechiului Testament, Pavel a fost primul care a atacat direct Vechiul Testament, iar Marcion, şi mai ferm, considerîndu-l totuşi un document istoric veritabil, a negat orice continuitate între acesta şi Noul Testament.

  În plus, acest nou fragment descoperit, nu poate decît să îmi confirme propria mea concluzie: pentru că au mai fost încercări de a tăia legăturile mai mult decît subţiri ce leagă V.T. de N.T., fără rezultat, se pare că într-adevăr lumea nu este încă pregătită. Poate cîndva va fi…

Advertisements

Published by dorin

Full time husband and father; full time writer; full time artist (#fineartphotography). And in the free time, I like to travel, to read and to learn new stuff.

One thought on “Inscripţia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: